Poți primi numeroase aprecieri într-o singură zi, dar seara să te gândești tocmai la singura observație negativă. Psihologia oferă o posibilă explicație pentru acest fenomen: biasul negativității, tendința informațiilor și experiențelor negative de a primi, în anumite situații, mai multă atenție. De asemenea, acestea pot produce un impact mai puternic decât cele pozitive. Fenomenul este bine cunoscut în cercetare, dar nu trebuie transformat într-o regulă universală.
De ce acordăm atât de multă atenție criticilor
Una dintre cele mai cunoscute lucrări despre acest fenomen a fost publicată în 2001 de Roy Baumeister și colaboratorii săi, sub titlul „Bad Is Stronger Than Good”.
După analiza cercetărilor din mai multe domenii ale psihologiei, autorii au concluzionat că informațiile negative tind să fie procesate mai aprofundat. De asemenea, impresiile nefavorabile se pot forma mai repede și pot fi mai rezistente la schimbare decât cele favorabile. Fenomenul a fost observat inclusiv în relații, învățare și formarea impresiilor despre ceilalți. Asta nu înseamnă însă că există o formulă potrivit căreia o critică valorează exact cât zece complimente. Numărul este mai degrabă o ilustrare a fenomenului, nu un raport demonstrat științific.
Creierul ar putea acorda prioritate pericolelor
O explicație frecvent propusă este cea evolutivă. Pentru oameni, identificarea rapidă a unei amenințări putea fi mai importantă pentru supraviețuire decât observarea unei experiențe plăcute. Ratarea unei oportunități putea avea un cost, dar ignorarea unui pericol putea avea consecințe mult mai grave.
Această explicație este plauzibilă, însă nu poate explica singură toate situațiile în care informațiile negative primesc mai multă atenție. Contează și cât de neașteptat este mesajul, cât de relevant este pentru persoana respectivă și dacă atinge o vulnerabilitate personală.
De ce continuăm să ne gândim la o observație negativă
O critică poate declanșa un proces de analiză care continuă mult după conversație. Persoana se poate întreba dacă a greșit, dacă și ceilalți au aceeași părere sau dacă observația negativă ar putea avea consecințe.
În schimb, un compliment care confirmă ceva ce credem deja despre noi poate necesita mai puțină analiză. Intensitatea reacției depinde însă foarte mult de context. O observație venită din partea unui partener, a unui părinte, a unui șef sau a unei persoane importante poate cântări mult mai mult decât aceeași afirmație făcută de un necunoscut.
Ce înseamnă celebrul raport de 5 la 1 în relații
Puterea interacțiunilor negative a fost analizată și în cercetările asupra cuplurilor. John Gottman și colaboratorii săi au observat că, în timpul discuțiilor conflictuale, cuplurile stabile prezentau aproximativ cinci interacțiuni pozitive pentru fiecare interacțiune negativă. Gottman Institute descrie acest tipar drept raportul de 5 la 1.
Acest raport nu înseamnă că o insultă poate fi „ștearsă” matematic prin cinci complimente și nici că fiecare relație trebuie să respecte permanent această proporți. Este un tipar rezultat din anumite observații asupra interacțiunilor de cuplu, nu o formulă universală pentru relații.
Critica și disprețul nu sunt același lucru
Contează foarte mult și forma mesajului negativ. În cercetările asociate lui Gottman, critica, defensivitatea, disprețul și blocarea comunicării sunt descrise drept comportamente problematice pentru relații. Există însă o diferență între o observație constructivă — „Cred că aici ai putea proceda diferit” — și un atac la adresa persoanei. De aceea, simpla numărare a interacțiunilor pozitive și negative poate pierde din vedere intensitatea și semnificația lor.
Biasul negativității are și limite
Ideea potrivit căreia „răul este mai puternic decât binele” nu este acceptată fără rezerve ca o lege generală a psihologiei. În 2018, Jennifer Corns a publicat în Review of Philosophy and Psychology o analiză critică a conceptului. Ea argumentează că principiul general al biasului negativității este formulat problematic și că unele rezultate atribuite acestuia pot avea explicații alternative.
Una dintre dificultăți este chiar comparația dintre pozitiv și negativ. Cum stabilim că un compliment și o critică au exact aceeași intensitate? În plus, „mai puternic” poate însemna lucruri diferite: un mesaj poate atrage atenția mai repede, poate produce o emoție mai intensă sau poate rămâne mai mult timp în memorie. Aceste efecte nu sunt neapărat identice.
Cum putem împiedica o critică să acapareze întreaga perspectivă
Scopul nu ar trebui să fie ignorarea criticilor. Unele conțin informații valoroase și ne pot ajuta să corectăm greșeli reale. Mai util este să verificăm dacă reacția noastră este proporțională cu situația.
Putem separa mesajul de modul în care a fost transmis și să analizăm trei aspecte: ce este adevărat în observația primită, ce pare exagerat sau nedovedit și ce putem schimba concret. Poate ajuta și consemnarea întregului feedback primit. Dacă nouă persoane au apreciat o activitate și una a formulat o critică, evaluarea ar trebui să țină cont de toate cele zece reacții. Totuși, nu doar de cea care a produs emoția cea mai puternică.
O critică nu este automat mai importantă pentru că doare mai mult
Biasul negativității oferă o explicație utilă pentru motivul în care atenția noastră poate rămâne blocată asupra lucrurilor neplăcute. Cercetările clasice susțin existența unei asimetrii între impactul informațiilor negative și pozitive în numeroase contexte. Totuși, există și dezbateri privind amploarea și universalitatea fenomenului. Prin urmare, faptul că o critică revine în minte nu înseamnă automat că este și cea mai corectă sau importantă informație primită.
Sursa: Descopera.ro
