La șase luni după ce Statele Unite și Israelul au lansat atacuri asupra Iranului, războiul pe care președintele Donald Trump l-a descris drept o „mică incursiune” s-a transformat într-un impas profund nepopular. Acesta riscă să-i afecteze serios președinția.
Iranul nu a capitulat, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne grav perturbat. În plus, o cale clară pentru încheierea conflictului nu se întrevede. Trump estimase inițial că războiul s-ar putea termina în patru săptămâni.
Într-un aparent semn că Washingtonul nu mai consideră că noi atacuri militare ar putea forța Teheranul să facă concesii, SUA revin acum la presiunea economică și sancțiuni. Astfel, încearcă să slăbească și mai mult guvernul iranian.
Secretarul de stat Marco Rubio le-ar fi transmis aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „pentru moment”.
Viitorul războiului rămâne incert. Totuși, șase dintre consecințele sale majore pentru Statele Unite, Iran, Orientul Mijlociu și economia mondială sunt deja vizibile.
1. Donald Trump plătește un preț politic
Războiul era nepopular încă de la început, iar opoziția americanilor a crescut. Rata de aprobare a lui Donald Trump a coborât de la 40% la 33% de la declanșarea conflictului, potrivit sondajelor Reuters/Ipsos.
Creșterea prețurilor la carburanți a afectat una dintre principalele promisiuni făcute de Trump în campania electorală din 2024: reducerea costurilor suportate de americani.
Trump, care promisese că va pune capăt războaielor, susține că dezvoltarea arsenalului de rachete al Iranului și ambițiile nucleare ale Teheranului au făcut necesară intervenția. Argumentul nu a convins însă majoritatea alegătorilor. Doar 31% dintre americani aprobă conflictul.
Nemulțumirea provocată de prețurile ridicate reprezintă și o problemă pentru Partidul Republican înaintea alegerilor legislative din noiembrie. În acea perioadă, formațiunea trebuie să își apere majoritățile fragile din ambele camere ale Congresului.
Războiul a accentuat totodată diviziunile din interiorul partidului între republicanii izolaționiști, care cer încheierea rapidă a conflictului. Totodată, există și cei care susțin continuarea presiunii militare asupra Teheranului.
2. Războiul a lovit economia mondială, dar mai puțin decât se anticipa
Atacurile americano-israeliene au provocat imediat îngrijorare pe piețele internaționale din cauza importanței Strâmtorii Ormuz. Pasajul dintre Iran și Oman se îngustează până la aproximativ 34 de kilometri. De asemenea, acesta este o rută pentru aproximativ o cincime din aprovizionarea energetică mondială.
Perturbarea transporturilor a dus la creșterea puternică a prețurilor petrolului și a alimentat temerile privind o încetinire economică globală. Impactul a fost important, însă mai redus decât anticipau inițial mulți economiști.
Fondul Monetar Internațional (FMI) și-a redus de două ori prognoza de creștere economică mondială de la începutul războiului. Instituția estimează acum un avans de 3% în acest an, față de prognoza de 3,3% din ianuarie.
Economia mondială s-a dovedit însă mai rezistentă decât în timpul șocurilor petroliere din anii 1970. Marile economii consumă astăzi mai puțină energie raportat la producția economică. În plus, investițiile puternice, inclusiv boomul inteligenței artificiale, au amortizat parțial șocul.
3. Iranul este grav afectat, dar nu învins
Armata și economia Iranului au suferit pierderi importante, însă Teheranul își păstrează capacitatea de a lansa atacuri. De asemenea, poate perturba navigația prin Strâmtoarea Ormuz.
În luna mai, amiralul Brad Cooper, principalul comandant militar american pentru Orientul Mijlociu, declara în fața Congresului că forțele SUA au distrus 161 de nave militare iraniene. Totodată, ele au scos din funcțiune 82% dintre sistemele de apărare antiaeriană ale Iranului.
Forțele aeriene iraniene, care efectuau anterior până la 100 de misiuni pe zi, nu mai desfășurau operațiuni aeriene. Iranul dispune însă în continuare de drone și rachete. De asemenea, a reușit să atace nave și instalații militare americane din regiune.
Evaluările americane indicau în martie că SUA puteau confirma distrugerea a doar aproximativ o treime din vastul arsenal iranian de rachete. Totuși, situația unei alte treimi rămânea neclară.
Războiul a ucis mii de oameni și a agravat criza economică iraniană. În iulie, inflația alimentară a ajuns la 128% în ritm anual, potrivit Centrului de Statistică al Iranului.
Conflictul a redus însă temporar unele dintre diviziunile politice interne. De asemenea, a fost însoțit de o intensificare a represiunii împotriva contestatarilor regimului.
4. Orientul Mijlociu este mai instabil, iar aliații SUA sunt mai expuși
Războiul americano-israelian trebuia să reducă amenințarea reprezentată de Iran în Orientul Mijlociu. Potrivit unor analiști, rezultatul a fost însă o regiune și mai instabilă.
Atacurile iraniene cu rachete și drone asupra statelor arabe din Golf aliate cu Washingtonul au lovit instalații militare și diplomatice americane. Mai mult, acestea au perturbat traficul aerian.
Atacurile Iranului asupra transportului maritim, combinate cu blocada impusă de rebelii Houthi asupra traficului asociat Arabiei Saudite în Marea Roșie, au majorat costurile asigurărilor și transporturilor.
Efectele depășesc atacurile individuale asupra navelor. Lanțurile de aprovizionare sunt perturbate, iar incertitudinea economică a crescut pentru statele din Golf.
5. Iranul ar putea avea nevoie de mai mult timp pentru a produce o armă nucleară
Atacurile americane și israeliene din iunie 2025, precum și loviturile din prima etapă a actualului război, au avariat grav trei instalații cunoscute de îmbogățire a uraniului. Totodată, alte obiective suspectate că ar fi fost implicate în activități legate de dezvoltarea armelor au fost afectate.
Atacurile israeliene au ucis, de asemenea, oameni de știință importanți implicați în programul nuclear iranian.
Evaluările serviciilor americane de informații din luna mai indicau că timpul necesar Iranului pentru a produce suficient material fisionabil pentru o bombă nucleară ar fi crescut până la aproximativ un an. Înainte de război, acest termen era de maximum șase luni.
Împiedicarea Iranului să obțină arma nucleară este unul dintre principalele obiective declarate de Trump. Situația reală a programului rămâne însă incertă, deoarece inspectorii ONU nu s-au întors la instalațiile nucleare iraniene.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) nu a putut verifica locația a aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60% după atacurile din 2025.
Materialul ar putea fi, teoretic, îmbogățit suplimentar până la nivel militar într-o instalație clandestină. Iranul a negat în mod repetat că urmărește dezvoltarea unei bombe nucleare.
6. Capacitatea militară a SUA a fost afectată
Războiul pune o presiune tot mai mare asupra resurselor militare americane. SUA au pierdut drone și aeronave atât în urma atacurilor iraniene, cât și în accidente. Un raport din luna mai al Serviciului de Cercetare al Congresului indica pierderea a 42 de aeronave militare americane în timpul conflictului.
O problemă și mai importantă o reprezintă stocurile de muniție. Armata americană ar fi consumat aproape toate stocurile globale disponibile din anumite categorii de rachete de precizie.
Potrivit unei estimări a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), până în iulie SUA utilizaseră aproximativ 65% din interceptoarele Patriot. În plus, își reduseseră stocul de interceptoare THAAD cu cel puțin 38%.
Washingtonul a transferat avioane de luptă, nave și alte resurse militare din Europa și regiunea Asia-Pacific către Orientul Mijlociu. Astfel, a prelungit misiunile și a ridicat semne de întrebare privind capacitatea SUA de a reacționa simultan la alte crize. Portavionul USS Gerald R. Ford a petrecut peste un an în misiune, cea mai lungă desfășurare de acest tip de după războiul din Vietnam.
În același timp, congresmenii americani și-au exprimat îngrijorarea privind condițiile de la bordul USS Abraham Lincoln, după 200 de zile consecutive petrecute pe mare.
Portavionul a fost înlocuit recent cu o altă navă mutată din Pacific. Acest lucru este încă un indiciu al presiunii exercitate de război asupra resurselor militare americane.
După șase luni, războiul din Iran rămâne fără o ieșire clară
Conflictul nu a produs capitularea Iranului și nici nu a eliminat capacitatea Teheranului de a amenința transporturile maritime sau de a lovi ținte din regiune. În schimb, costurile politice, economice și militare continuă să crească.
Pentru Trump, problema devine tot mai dificilă: continuarea războiului consumă resurse și afectează sprijinul public. Pe de altă parte, încetarea lui fără concesii majore din partea Iranului ar putea fi percepută ca un eșec al strategiei administrației.
Trecerea Washingtonului de la noi atacuri militare la o strategie de presiune economică sugerează că SUA caută acum o altă modalitate de a forța Teheranul să negocieze.
