(Reuters) – Regatul Unit se pregătește să intre într-o nouă etapă de incertitudine politică, după ce premierul britanic Keir Starmer și-a anunțat luni intenția de a demisiona. Dacă schimbarea va avea loc, țara va avea al șaptelea prim-ministru în ultimii zece ani, o perioadă marcată de crize politice, economice și sociale fără precedent în istoria sa recentă.
Brexitul, momentul care a schimbat politica britanică
Actuala instabilitate își are originile în referendumul privind Brexitul, organizat pe 23 iunie 2016. În urma votului, 52% dintre britanici au susținut ieșirea din Uniunea Europeană, în timp ce 48% au votat pentru rămânerea în blocul comunitar. Rezultatul a provocat un șoc la nivel mondial și a declanșat cea mai profundă criză politică din Marea Britanie de după Al Doilea Război Mondial.
La scurt timp după referendum, premierul conservator David Cameron și-a anunțat demisia, considerând că nu este persoana potrivită pentru a conduce țara în procesul de ieșire din Uniunea Europeană.
Theresa May și primele dificultăți ale Brexitului
Conservatorii au ales-o pe Theresa May pentru a-l înlocui pe Cameron.
În 2017, May a convocat alegeri anticipate în speranța obținerii unei majorități mai solide în Parlament pentru implementarea Brexitului. Strategia s-a întors însă împotriva sa. Partidul Conservator a pierdut majoritatea parlamentară și a fost nevoit să formeze un guvern cu sprijinul Partidului Unionist Democrat din Irlanda de Nord.
După doi ani de blocaje și negocieri eșuate privind condițiile Brexitului, Theresa May și-a prezentat demisia în mai 2019.
Boris Johnson și finalizarea Brexitului
Succesorul său a fost Boris Johnson, una dintre figurile centrale ale campaniei pro-Brexit.
În decembrie 2019, Johnson a câștigat categoric alegerile generale sub sloganul „Get Brexit Done” („Să finalizăm Brexitul”). Astfel, el a oferit conservatorilor cea mai mare victorie electorală din ultimii peste 30 de ani. La 31 ianuarie 2020, Marea Britanie a părăsit oficial Uniunea Europeană, devenind primul stat care s-a retras din blocul comunitar.
Totuși, mandatul lui Johnson a fost marcat ulterior de numeroase scandaluri politice și controverse. În iulie 2022, în urma unei revolte a propriilor miniștri, acesta a fost forțat să demisioneze.
Liz Truss și cel mai scurt mandat din istoria modernă
În septembrie 2022, Liz Truss a devenit premier după ce l-a învins pe Rishi Sunak în cursa internă a Partidului Conservator.
Mandatul său a intrat rapid în istorie drept unul dintre cele mai scurte și mai turbulente. Planul economic prezentat de guvern includea reduceri fiscale neacoperite financiar. Acesta a provocat panică pe piețele financiare și a dus la creșterea costurilor de împrumut. După doar 44 de zile în funcție, Liz Truss și-a anunțat demisia.
Rishi Sunak încearcă să restabilească stabilitatea
În octombrie 2022, Rishi Sunak a devenit al treilea prim-ministru britanic în doar două luni.
Acesta și-a început mandatul promițând stabilitate economică și politică. În februarie 2023, Sunak a reușit să ajungă la un acord cu Uniunea Europeană privind regulile comerciale pentru Irlanda de Nord. Astfel, el a contribuit la îmbunătățirea relațiilor dintre Londra și Bruxelles.
Cu toate acestea, economia britanică a continuat să se confrunte cu o creștere lentă, niveluri ridicate ale datoriei publice și presiuni tot mai mari asupra sistemului de asistență socială.
Victoria laburiștilor și ascensiunea lui Keir Starmer
În mai 2024, pe fondul unei scăderi accentuate a popularității conservatorilor, Sunak a convocat alegeri generale anticipate. Scrutinul din iulie 2024 a fost câștigat categoric de Partidul Laburist, iar liderul său, Keir Starmer, a devenit noul prim-ministru. La momentul victoriei, Starmer a promis că va pune capăt unui deceniu de haos politic și va reda stabilitatea țării.
Probleme economice și scăderea popularității guvernului
La doar câteva săptămâni după instalarea în funcție, Starmer a avertizat că situația financiară a țării este mult mai gravă decât se anticipase. Acesta a declarat că noul guvern a moștenit un „gol economic”. El a avertizat populația că „lucrurile se vor înrăutăți înainte de a se îmbunătăți”.
În octombrie 2024, ministrul de finanțe Rachel Reeves a prezentat primul buget al guvernului laburist. Acesta a inclus majorări de taxe în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline anual. Măsurile au fost criticate de mediul de afaceri și au alimentat nemulțumirile în rândul alegătorilor.
Ascensiunea Reform UK și presiuni asupra lui Starmer
În februarie 2025, partidul anti-imigrație Reform UK, condus de Nigel Farage, a depășit pentru prima dată Partidul Laburist în sondajele naționale. De atunci, Reform UK și-a consolidat poziția, devenind principalul beneficiar al scăderii popularității guvernului. Situația s-a agravat în iunie 2025, când Starmer a fost obligat să renunțe la planurile de reducere a cheltuielilor sociale. Acest lucru s-a întâmplat după ce parlamentarii propriului partid au amenințat că vor vota împotriva guvernului.
Scandaluri și demisii în guvern
În perioada 2025–2026, premierul s-a confruntat cu critici intense legate de numirea lui Peter Mandelson în funcția de ambasador al Marii Britanii la Washington. Controversa s-a amplificat după ce Mandelson a fost demis în urma dezvăluirilor privind legăturile sale cu finanțatorul american Jeffrey Epstein.
În mai 2026, Partidul Laburist a înregistrat pierderi semnificative la alegerile locale din Anglia. De asemenea, au avut loc pierderi la scrutinurile pentru parlamentele regionale din Scoția și Țara Galilor. Au urmat apoi demisii importante în guvern. Ministrul sănătății, Wes Streeting, și-a dat demisia, declarând că și-a pierdut încrederea în conducerea lui Starmer. O lună mai târziu, ministrul apărării, John Healey, a părăsit și el guvernul în urma unor dispute privind bugetul apărării.
Andy Burnham, favorit pentru succesiune
În iunie 2026, primarul regiunii Greater Manchester, Andy Burnham, a obținut o victorie importantă în nordul Angliei împotriva Reform UK. Astfel, el și-a consolidat poziția ca principal candidat la conducerea Partidului Laburist. Sprijinul public primit din partea lui Wes Streeting i-a întărit și mai mult șansele de a deveni următorul lider al formațiunii. Prin urmare, el ar putea deveni viitorul prim-ministru al Marii Britanii.
Un deceniu marcat de instabilitate
La zece ani de la referendumul care a decis ieșirea din Uniunea Europeană, Marea Britanie continuă să resimtă efectele unei perioade marcate de schimbări politice rapide, provocări economice și tensiuni sociale.
Dacă plecarea lui Keir Starmer va fi confirmată, Regatul Unit va avea al șaptelea prim-ministru în doar un deceniu. Acest record evidențiază dificultățile prin care trece una dintre cele mai importante democrații occidentale.
