Trump aruncă SUA într-un nou război: pariul riscant al Casei Albe împotriva Iranului
WASHINGTON, 28 februarie (Reuters) – Prin lansarea unui atac de amploare asupra Iranului, Donald Trump marchează unul dintre cele mai definitorii momente ale mandatului său. Acesta demonstrează disponibilitatea de a utiliza forța militară americană fără rezerve. În același timp, însă, își asumă cel mai mare risc de politică externă din cariera sa prezidențială. Este vorba de un pariu strategic încărcat de incertitudini și potențial exploziv.
Sâmbătă, Trump s-a alăturat Israelului într-o ofensivă directă împotriva Iranului, fără a oferi publicului american explicații detaliate privind obiectivele sau amploarea intervenției. Acțiunea ar putea deveni cea mai mare campanie militară americană de la războaiele din Afganistan și Irak.
De la operațiuni rapide la un posibil conflict regional extins
După raidul fulger din Venezuela de luna trecută, administrația Trump pare să fi abandonat strategia intervențiilor limitate. Totuși, experții avertizează că actuala confruntare cu Iranul ar putea degenera într-un conflict prelungit. Astfel, ar exista un risc major de escaladare într-un război regional. Acesta ar putea cuprinde întreg Orientul Mijlociu bogat în resurse petroliere.
În plus, Trump a formulat un obiectiv ambițios: schimbarea regimului de la Teheran. El susține că loviturile aeriene ar putea declanșa o revoltă populară capabilă să răstoarne conducerea iraniană.
Majoritatea analiștilor resping această ipoteză, subliniind că puterea aeriană externă nu a reușit niciodată, de una singură, să producă o schimbare de regim fără implicarea forțelor terestre.
Lipsa de claritate privind obiectivele războiului
Daniel Shapiro, fost oficial senior al Pentagonului și fost ambasador al SUA în Israel, actualmente la Atlantic Council, a declarat:
- „Majoritatea americanilor se vor trezi întrebându-se de ce suntem în război cu Iranul, care este obiectivul și de ce bazele americane din Orientul Mijlociu sunt atacate.”
Într-un mesaj video publicat înainte de zori pe platforma sa Truth Social, Trump a anunțat lansarea operațiunii denumite de Pentagon „Operation Epic Fury”. Justificarea a fost însă vagă.
Președintele a susținut că va elimina amenințarea rachetelor balistice iraniene – deși experții afirmă că acestea nu reprezintă o amenințare directă pentru SUA – și că va oferi poporului iranian „o șansă” de a-și răsturna conducătorii.
De asemenea, Trump a promis distrugerea unei părți semnificative din capacitatea militară a Iranului și blocarea definitivă a accesului la arma nucleară. Totuși, Teheranul neagă că programul său nuclear ar avea scopuri militare.
Diplomația, pusă pe pauză
Recurgerea bruscă la forță pare să închidă, cel puțin temporar, orice perspectivă de negociere diplomatică. Ultima rundă de discuții nucleare de la Geneva s-a încheiat fără progrese.
Unii consilieri ai lui Trump sugeraseră anterior că bombardamentele ar putea forța Iranul să revină la masa negocierilor în condiții dezavantajoase. În schimb, Iranul a răspuns lansând rachete asupra Israelului și asupra unor state arabe din Golf producătoare de petrol.
Discursul lui Trump amintește de argumentația președintelui George W. Bush înaintea invaziei Irakului din 2003, justificare care ulterior s-a dovedit bazată pe informații eronate.
Surse apropiate serviciilor de informații americane afirmă că declarația lui Trump potrivit căreia Iranul ar fi aproape de a dezvolta rachete capabile să lovească SUA nu este susținută de evaluările oficiale.
Ținta reală: schimbarea regimului
Primele lovituri au vizat în principal oficiali iranieni de rang înalt. Liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, nu se afla la Teheran în momentul atacurilor, fiind transferat într-o locație sigură. Mai mulți comandanți ai Gărzilor Revoluționare și oficiali politici au fost uciși.
Chiar dacă atacurile ar elimina liderii de vârf, experții avertizează asupra consecințelor neintenționate: haos intern într-o țară de 93 de milioane de locuitori sau instaurarea unui regim militar și mai intransigent față de Occident.
Jon Alterman, de la Center for Strategic and International Studies, a subliniat:
- „Este greu să schimbi un guvern din aer. Este greu să schimbi mentalitatea iranienilor prin bombardamente.”
Un apetit crescut pentru risc militar
Potrivit unor oficiali americani, Trump a fost informat înaintea atacurilor despre riscul unor pierderi semnificative pentru SUA. De asemenea, a fost informat despre posibilitatea unei repoziționări strategice a Orientului Mijlociu în favoarea intereselor americane.
El pare încurajat de bombardamentele americane din iunie asupra principalelor instalații nucleare iraniene, considerate de Casa Albă un succes major. De asemenea, este încurajat de raidul din ianuarie din Venezuela, soldat cu capturarea președintelui Nicolas Maduro.
Totuși, analiștii avertizează că Iranul reprezintă un adversar mult mai puternic și mai bine înarmat decât Venezuela. Aceasta rămâne valabil chiar dacă apărarea sa aeriană a fost afectată de lovituri anterioare.
Nicole Grajewski, de la Carnegie Endowment for International Peace, afirmă:
- „Iranul este o putere militară mult mai formidabilă. Vedem deja că este dispus să depășească linii roșii pe care anterior le evita.”
Pe de altă parte, Mark Dubowitz, CEO al Foundation for the Defense of Democracies, susține că Iranul este suficient de slăbit încât riscul merită asumat pentru a-i limita capacitățile nucleare și balistice.
Impact politic intern: risc electoral major
Politica externă a dominat primele 13 luni ale celui de-al doilea mandat al lui Trump, eclipsând problemele economice – precum costul vieții – considerate prioritare de majoritatea americanilor.
Consilierii săi l-au avertizat în privat că focalizarea excesivă pe conflictul cu Iranul ar putea deveni un risc electoral major înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie. Partidul Republican riscă să piardă controlul uneia sau ambelor camere ale Congresului.
Concluzie: o miză istorică pentru Trump
Prin ofensiva împotriva Iranului, Donald Trump își asumă un pariu geopolitic de proporții istorice. Fie reușește să slăbească decisiv regimul de la Teheran și să își consolideze moștenirea politică, fie deschide un nou capitol de instabilitate regională și risc militar pentru Statele Unite.
Evoluțiile din următoarele săptămâni vor determina dacă această strategie va fi percepută drept o demonstrație de forță. Alternativ, ar putea fi privită ca o aventură strategică cu consecințe greu de anticipat.
