O sticlă de apă uitată într-o mașină încinsă nu devine automat toxică după câteva ore. Temperaturile foarte ridicate, expunerea directă la soare și timpul îndelungat de depozitare pot însă favoriza migrarea unor substanțe din plastic în apă. În cazul unei sticle deja deschise apare și o altă problemă: multiplicarea microorganismelor.
Cât de cald poate deveni în interiorul unei mașini
Într-un automobil închis și expus soarelui, temperatura poate depăși considerabil valorile înregistrate în exterior. Pentru apa îmbuteliată în recipiente din plastic, combinația dintre temperatură ridicată și expunerea îndelungată poate modifica procesele chimice care au loc la contactul dintre recipient și lichid. De aceea, o sticlă păstrată într-un loc ferit de razele directe ale soarelui este expusă unor condiții diferite față de una abandonată ore întregi pe bord.
Ce se întâmplă cu PET-ul la temperaturi ridicate
Multe dintre sticlele pentru apă sunt fabricate din PET – polietilen tereftalat. În condiții normale de utilizare și depozitare, migrarea substanțelor din ambalaj este limitată. Temperaturile foarte ridicate și expunerea prelungită pot însă accelera anumite procese.
Una dintre substanțele studiate este antimoniul, utilizat în procesul de fabricare a PET-ului. Cercetările experimentale arată că temperatura și durata expunerii sunt esențiale pentru cantitatea care poate migra în apă.
Câteva ore la căldură nu înseamnă automat apă toxică
Este importantă evitarea unei concluzii alarmiste. Datele citate în literatura de specialitate arată că atingerea unor concentrații ridicate poate necesita perioade foarte diferite în funcție de temperatură. Într-un experiment, timpul estimat pentru depășirea unei anumite limite de siguranță pentru antimoniu a fost de 176 de zile la 60°C, 12 zile la 70°C și două zile la 80°C.
Aceste rezultate nu stabilesc un „termen de expirare” universal pentru apa lăsată în automobil. Condițiile experimentale, tipul recipientului, temperatura și durata expunerii trebuie luate în considerare.
Lumina directă a soarelui poate accelera degradarea
Temperatura nu este singurul factor. Radiația solară poate contribui la foto-oxidarea materialului plastic. Procesul poate favoriza modificarea PET-ului și migrarea unor compuși în apă. Cercetările au analizat în acest context inclusiv antimoniul și acetaldehida. Degradarea plasticului ridică și problema formării sau eliberării unor particule de dimensiuni foarte mici.
În cazul microplasticelor și nanoplasticelor, implicațiile exacte pentru sănătatea umană continuă să fie cercetate, iar existența particulelor nu trebuie echivalată automat cu demonstrarea unui efect nociv.
Sticla deschisă aduce o problemă suplimentară: bacteriile
Situația se schimbă dacă sticla a fost deja deschisă și o persoană a băut direct din ea. Microorganismele din cavitatea bucală pot ajunge în recipient, iar temperaturile ridicate pot crea condiții favorabile multiplicării lor.
Un experiment în care sticlele utilizate de voluntari au fost menținute la 37°C timp de 48 de ore a constatat o creștere foarte mare a numărului de colonii bacteriene. Nici acest rezultat nu înseamnă că toate microorganismele respective erau periculoase. Arată însă de ce o sticlă începută și păstrată mult timp la căldură merită mai multă precauție decât una sigilată.
Dacă punem apa la frigider, devine din nou sigură?
Răcirea poate încetini dezvoltarea microorganismelor, dar nu inversează migrarea chimică produsă deja. Dacă anumite substanțe au trecut din materialul recipientului în apă în timpul expunerii la temperaturi ridicate, introducerea ulterioară a sticlei în frigider nu le elimină. Nici congelarea nu funcționează ca metodă de purificare.
Fierberea nu elimină substanțele migrate din plastic
Fierberea poate distruge numeroase microorganisme, însă situația este diferită în cazul compușilor chimici. Aceștia nu dispar automat atunci când apa este fiartă. Mai mult, dacă o parte din apă se evaporă, concentrația unor substanțe care rămân în lichid poate crește.
Prin urmare, fierberea nu trebuie privită ca o metodă prin care apa expusă mult timp la temperaturi extreme este „curățată” de eventualii compuși proveniți din recipient.
Când este mai prudent să renunțăm la sticla din mașină
Nu există o regulă științifică universală potrivit căreia după un anumit număr de ore apa îmbuteliată devine periculoasă. Riscul depinde de temperatura atinsă, durata expunerii, lumina solară, caracteristicile recipientului și dacă sticla a fost sau nu deschisă. Ca măsură simplă de precauție, apa îmbuteliată nu ar trebui depozitată perioade îndelungate într-un automobil foarte încins, mai ales în bătaia directă a soarelui. Pentru călătorii lungi poate fi folosit un recipient reutilizabil adecvat, păstrat într-o zonă protejată de căldură.
O sticlă uitată accidental câteva ore în automobil nu trebuie asociată automat cu o intoxicație. Expunerea repetată sau îndelungată la temperaturi extreme este cea care justifică o atenție sporită.
Sursa: Descopera.ro
