Microorganisme transportate accidental de astronauți de pe Pământ ar putea supraviețui în anumite regiuni reci și umbrite de la Polul Sud al Lunii. Această cercetare ridică o problemă importantă pentru viitoarele misiuni spațiale. Totodată, apare întrebarea: Cum pot oamenii de știință să studieze mediul lunar fără să îl contamineze cu microorganisme terestre?
Microbii de pe Pământ ar putea rezista în anumite regiuni lunare
O echipă de cercetători coordonată de Prabal Saxena, de la NASA Goddard Space Flight Center, a analizat posibilitatea ca microorganisme asociate oamenilor să rămână viabile după ce ajung pe suprafața Lunii.
Problema devine tot mai importantă pe măsură ce agențiile spațiale pregătesc noi misiuni cu echipaj uman. Astronauții, costumele, echipamentele și viitoarele habitate pot transporta microorganisme de pe Pământ. Acest lucru este posibil chiar și în condițiile aplicării unor proceduri stricte de protecție planetară.
Ce microorganisme au analizat cercetătorii
Studiul a luat în calcul mai multe microorganisme cunoscute pentru caracteristicile lor de rezistență sau pentru asocierea cu mediile umane și spațiale.
Printre acestea se numără Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Deinococcus radiodurans și ciuperca Aspergillus niger. Aceasta din urmă a atras în mod special atenția cercetătorilor datorită rezistenței sale la radiațiile ultraviolete.
Rezultatele sugerează că anumite microorganisme ar putea persista chiar și în regiuni lunare care nu sunt permanent protejate de lumina Soarelui.
Polul Sud al Lunii poate oferi „refugii” microorganismelor
Condițiile de la Polul Sud lunar sunt foarte diferite de cele întâlnite pe cea mai mare parte a suprafeței satelitului natural. Din cauza geometriei iluminării solare, unele cratere și forme de relief generează regiuni permanent sau îndelung umbrite. Acolo, temperaturile pot rămâne extrem de scăzute.
Simulările realizate folosind informații provenite de la Lunar Reconnaissance Orbiter indică existența unor potențiale „nișe de supraviețuire”. Dimensiunea acestora poate varia considerabil. Unele pot fi regiuni asociate unor cratere. În alte cazuri, pot fi mici zone de umbră create inclusiv de relieful local.
Supraviețuirea nu înseamnă că microbii se pot reproduce pe Lună
Cercetătorii fac însă o distincție esențială. Faptul că un microorganism poate rămâne viabil pentru o anumită perioadă nu înseamnă că poate forma colonii și se poate reproduce pe suprafața Lunii.
Mediul lunar este extrem de ostil vieții terestre. Acest lucru este, printre altele, din cauza lipsei unei atmosfere protectoare și a apei lichide disponibile în condiții obișnuite.
Microorganismele ar putea însă persista în stare latentă suficient timp pentru a deveni relevante din perspectiva contaminării probelor științifice.
O provocare pentru misiunile Artemis
Problema capătă o importanță deosebită în contextul viitoarelor misiuni umane către Polul Sud al Lunii. Dacă microorganismele terestre ajung în regiunile analizate ulterior de cercetători, ele ar putea complica identificarea și interpretarea unor compuși organici sau a altor urme chimice din materialul lunar.
Oamenii de știință vor trebui, prin urmare, să poată diferenția contaminarea provenită de pe Pământ de materialul existent în mod natural pe Lună.
Lecții importante și pentru viitoarele misiuni spre Marte
Cercetarea are implicații care depășesc explorarea Lunii. Înțelegerea modului în care microorganismele terestre rezistă în medii extraterestre poate contribui la dezvoltarea unor proceduri mai eficiente de protecție planetară.
Aceste informații vor deveni cu atât mai importante odată cu pregătirea misiunilor umane către Marte. Pe Marte, prevenirea contaminării biologice reprezintă una dintre condițiile esențiale pentru studierea eventualelor urme de viață.
Rezultatele arată astfel că explorarea umană a Sistemului Solar vine cu o responsabilitate suplimentară: protejarea mediilor extraterestre de propria noastră amprentă biologică.
Sursa: descopera.ro
