La șase luni de la declanșarea războiului cu Iranul, aproape jumătate din producția mondială de petrol provine din țări afectate de conflicte sau restricții majore. Calculele Reuters indică aproximativ 45 de milioane de barili pe zi, peste 43% din oferta globală, în timp ce războaiele din Orientul Mijlociu și Ucraina afectează simultan producția, rafinarea și principalele rute maritime.
Situația actuală depășește ca amploare precedentele crize energetice, deoarece problemele nu mai sunt concentrate într-o singură regiune. Iranul și statele din Golf, Rusia, Ucraina, Libia și Venezuela contribuie, din motive diferite, la vulnerabilitatea pieței.
În același timp, capacitatea lumii de a compensa rapid pierderile începe să fie pusă sub presiune.
Războiul cu Iranul a declanșat o criză petrolieră fără precedent
Atacurile Statelor Unite și Israelului asupra Iran, declanșate în urmă cu șase luni, au provocat ceea ce Reuters descrie drept cea mai mare criză de aprovizionare cu petrol înregistrată până acum.
Impactul este amplificat de importanța Golfului Persic pentru piața energetică mondială. Unele dintre cele mai mari state exportatoare de petrol sunt concentrate într-o zonă relativ restrânsă și depind de aceleași rute maritime pentru a-și trimite producția către piețele internaționale.
Perturbarea actuală a exporturilor din Golf este estimată de analiști la aproximativ 5-7 milioane de barili pe zi. Această cifră ar fi putut fi și mai mare dacă exportatorii nu ar fi găsit soluții alternative.
Arabia Saudită redirecționează petrolul spre Marea Roșie
Saudi Arabia a început să redirecționeze o parte din petrol către terminalele sale de la Marea Roșie, reducând astfel dependența de Strâmtoarea Hormuz. Alți exportatori din Golf au reușit să transporte anumite cantități prin Hormuz în condiții mult mai dificile. Problema este că nici rutele alternative nu sunt complet sigure.
Atacurile din Marea Roșie și din apropierea Canalului Suez, înregistrate în luna iulie, au demonstrat că o eventuală redirecționare a petrolului nu elimină riscul, ci îl mută către alte puncte strategice ale comerțului mondial. Astfel, două dintre cele mai importante coridoare maritime energetice – Ormuz și ruta Marea Roșie-Suez – sunt simultan expuse tensiunilor militare.
45 de milioane de barili pe zi provin din state afectate
Calculele Reuters, realizate pe baza datelor Agenției Internaționale pentru Energie, arată dimensiunea problemei. Țările afectate de conflictele și restricțiile actuale au produs, pe baza nivelurilor din 2025, aproximativ 45 de milioane de barili de petrol pe zi. Cantitatea reprezintă peste 43% din oferta mondială.
Asta nu înseamnă că întreaga producție a acestor state a dispărut de pe piață. Înseamnă însă că o proporție extraordinar de mare din aprovizionarea mondială este acum expusă direct sau indirect unor riscuri geopolitice.
Războiul Rusia-Ucraina lovește rafinăriile
A doua mare sursă de instabilitate este războiul dintre Rusia și Ucraina.
Ucraina și-a intensificat atacurile asupra infrastructurii energetice ruse, inclusiv asupra rafinăriilor situate la distanțe foarte mari de front. Printre ținte s-au numărat instalații aflate până în zona Omsk, la aproximativ 2.700 de kilometri de teritoriile controlate de Ucraina. Consecințele nu se limitează la exporturile rusești.
Reducerea activității rafinăriilor a provocat probleme de aprovizionare cu carburanți inclusiv pe piața internă rusă. Moscova a răspuns prin interzicerea exporturilor de benzină și motorină, diminuând suplimentar oferta disponibilă pe piețele internaționale.
Aproximativ 10% din capacitatea mondială de rafinare, afectată
Războaiele din Golf și Ucraina au redus împreună capacitatea globală de rafinare cu aproximativ 10%, potrivit datelor prezentate de Reuters. Aceasta este o problemă diferită de simpla disponibilitate a țițeiului. Chiar dacă petrolul brut poate fi extras și transportat, el trebuie procesat pentru obținerea benzinei, motorinei, kerosenului pentru aviație și a altor produse petroliere. Prin urmare, pierderea capacității de rafinare poate menține carburanții scumpi chiar și atunci când există suficient țiței pe piață.
SUA devin tot mai importante pentru aprovizionarea mondială
Crizele simultane au crescut dependența pieței internaționale de producția Statelor Unite.
Statele Unite sunt într-o poziție privilegiată datorită producției lor masive de petrol, însă nici această sursă nu este complet lipsită de riscuri. Fenomenele meteorologice severe pot afecta temporar extracția, rafinăriile și infrastructura energetică americană. Cu alte cuvinte, o parte din „rezerva de siguranță” a pieței globale depinde acum de o regiune care poate fi vulnerabilă la uragane și alte fenomene extreme.
Motorina a ajuns la niveluri record în SUA
Presiunea este deja vizibilă pentru consumatori. Prețurile motorinei din Statele Unite au urcat la niveluri record, în pofida faptului că rafinăriile americane funcționează aproape de capacitatea maximă. Scumpirea carburanților are efecte mult dincolo de benzinării.
Motorina este esențială pentru transportul rutier, agricultură, construcții, logistică și numeroase activități industriale. Creșterea prețului său se transmite în costul transportului mărfurilor și, în cele din urmă, în prețurile plătite de consumatori.
Petrolul și carburanții alimentează inflația
Creșterea prețurilor energiei a devenit un factor important pentru inflație.
Transporturile mai scumpe înseamnă costuri mai mari pentru companii, iar acestea sunt transferate parțial către consumatori.
În același timp, inflația persistentă poate determina băncile centrale să mențină dobânzile ridicate pentru mai mult timp.
Reuters notează că aceste evoluții au contribuit la creșterea costurilor de împrumut într-un moment în care datoria SUA a ajuns la nivelul record de 40.000 de miliarde de dolari.
Rezervele strategice nu mai oferă aceeași protecție
Una dintre cele mai importante măsuri utilizate pentru limitarea crizei a fost eliberarea petrolului din stocurile de urgență.
Agenția Internațională pentru Energie a coordonat eliberarea unor volume record pentru a compensa șocul asupra aprovizionării. Problema este că aceste intervenții sunt acum în mare parte finalizate, în timp ce stocurile mondiale continuă să scadă. Acest lucru reduce capacitatea guvernelor de a absorbi un nou șoc major.
Dacă exporturile din Golf ar scădea suplimentar sau dacă noi rafinării și infrastructuri energetice ar fi scoase din funcțiune, piața ar avea o marjă de siguranță mai mică decât la începutul crizei.
De ce următoarele luni sunt decisive
Actuala criză petrolieră are o caracteristică neobișnuită: mai multe vulnerabilități apar simultan.
Orientul Mijlociu afectează producția și transportul, războiul Rusia-Ucraina afectează producția și rafinarea, iar rezervele strategice utilizate pentru stabilizarea pieței sunt în scădere.
În plus, riscurile se extind asupra unor puncte-cheie precum Strâmtoarea Ormuz, Marea Roșie și Canalul Suez.
La șase luni de la începutul războiului cu Iranul, problema nu mai este doar cât petrol lipsește astăzi de pe piață. Miza este cât de bine ar putea economia mondială să suporte o nouă perturbare majoră într-un sistem energetic care funcționează deja cu o marjă de siguranță mult redusă.
