Echinocțiul de toamnă din 2026 va avea loc miercuri, 23 septembrie, la ora 03:05, ora României. Momentul marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică și al primăverii astronomice în emisfera sudică. Deși termenul „echinocțiu” este asociat cu egalitatea dintre zi și noapte, cele două nu au, în realitate, exact câte 12 ore.
La ce oră are loc echinocțiul în România
Din punct de vedere astronomic, echinocțiul se produce într-un moment precis: atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând în septembrie din emisfera cerească nordică în cea sudică.
În 2026, acest lucru se întâmplă pe 23 septembrie, la ora 00:05 UTC, ceea ce corespunde orei 03:05 în România, unde este încă în vigoare ora de vară.
Fenomenul are loc simultan pentru întreaga planetă. Data și ora afișate diferă însă în funcție de fusul orar.
Sunt ziua și noaptea egale la echinocțiu?
Nu chiar. Contrar unei idei foarte răspândite, ziua este în general puțin mai lungă de 12 ore în momentul echinocțiului.
La latitudinile temperate, diferența poate ajunge la aproximativ opt minute. EarthSky estimează că în jurul echinocțiului din septembrie există aproximativ opt minute de lumină în plus la latitudinile temperate medii.
Un exemplu concret este Bucureștiul. Pe 23 septembrie 2026, Soarele va răsări în jurul orei 07:03 și va apune în jurul orei 19:11. Durata zilei va fi de aproximativ 12 ore și 8 minute.
De ce avem mai mult de 12 ore de lumină
Explicația ține în primul rând de modul în care sunt definite răsăritul și apusul. Soarele nu este un punct luminos, ci un disc. Răsăritul este considerat început atunci când marginea superioară a discului solar apare la orizont, iar apusul se termină când aceeași margine dispare sub orizont.
Mai intervine un fenomen important: refracția atmosferică. Atmosfera deviază razele Soarelui atunci când acesta se află aproape de orizont. Astfel, putem vedea Soarele chiar și atunci când, geometric, el se află deja puțin sub linia orizontului.
Combinația acestor efecte face ca răsăritul observat să se producă ceva mai devreme, iar apusul ceva mai târziu.
Când sunt ziua și noaptea cel mai aproape de 12 ore
Există un termen special pentru momentul în care durata zilei și cea a nopții ajung foarte aproape de câte 12 ore: echilux. În emisfera nordică, echiluxul de toamnă se produce la câteva zile după echinocțiu, iar data exactă depinde de latitudine.
La București, de exemplu, pe 25 septembrie 2026 ziua va avea aproximativ 12 ore, 1 minut și 44 de secunde, iar pe 26 septembrie va coborî la aproximativ 11 ore, 58 de minute și 41 de secunde. Prin urmare, egalitatea de 12 ore se situează, în această zonă, între cele două date.
Ce se schimbă după 23 septembrie
Echinocțiul marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică. După acest moment, durata zilelor continuă să scadă, iar nopțile devin tot mai lungi, până la solstițiul de iarnă.
În emisfera sudică se întâmplă contrariul: echinocțiul din septembrie marchează începutul primăverii astronomice, iar durata zilelor crește.
Așadar, denumirea de echinocțiu nu trebuie interpretată ca o egalitate perfectă între cele 12 ore de zi și cele 12 ore de noapte. Pe 23 septembrie 2026, în România vom avea încă puțin mai multă lumină decât întuneric, iar momentul în care ziua ajunge cel mai aproape de 12 ore apare câteva zile mai târziu.
Sursa: descopera.ro
