Programările copiilor, mesajele de la școală, cumpărăturile, mesele, hainele, curățenia sau simplul fapt de a anticipa ce va fi necesar mâine formează o muncă greu de observat. Mai mult, această muncă este permanentă. Cercetările arată că această „încărcătură mentală” este distribuită inegal în multe cupluri heterosexuale. Mamele ajung să preia o parte considerabilă din responsabilitatea organizării familiei.
Ce este „mental load” și de ce nu înseamnă doar treburi casnice
Conceptul de „mental load” sau încărcătură mentală descrie efortul de a planifica, anticipa, organiza și monitoriza lucrurile necesare funcționării unei gospodării. Diferența față de munca domestică obișnuită este importantă. Nu este vorba doar despre cine gătește, spală sau duce copilul la școală.
Înaintea acestor activități, cineva trebuie să observe că frigiderul este aproape gol. Apoi, trebuie să decidă ce va mânca familia, să facă lista de cumpărături sau să-și amintească faptul că un copil are nevoie de un anumit lucru pentru școală. Această activitate este mai greu de văzut tocmai pentru că o mare parte se desfășoară în mintea persoanei care o gestionează.
Studiu: mamele gestionează 71% dintre sarcinile care necesită efort mental
Amploarea fenomenului apare și în cercetările academice. Un studiu realizat de cercetători de la University of Bath și University of Melbourne, la care au participat aproximativ 3.000 de părinți din Statele Unite, a constatat că mamele gestionau aproximativ 71% dintre sarcinile casnice care presupun efort mental.
Acestea includ activități cotidiene care trebuie urmărite permanent, de la organizarea vieții copiilor până la administrarea diferitelor nevoi ale gospodăriei. În cazul taților, implicarea a fost mai mare în anumite activități ocazionale, care nu necesită aceeași monitorizare zilnică.
Rezultatele descriu însă tendințe statistice și nu trebuie interpretate ca o regulă valabilă pentru fiecare familie.
De ce sute de sarcini mici pot deveni o problemă mare
Încărcătura mentală nu presupune neapărat existența unui singur factor major de stres. Problema poate apărea din acumularea continuă a unor responsabilități aparent mărunte. Fiecare solicitare necesită atenție, o decizie sau memorarea unei informații.
Atunci când acest proces continuă de dimineața până seara, mintea poate avea dificultăți în a se deconecta. Psihologul clinician Natasha Wallace atrage atenția că o asemenea presiune constantă poate fi asociată cu probleme de somn, iritabilitate și oboseală decizională.
Unele persoane ajung să funcționeze automat. De asemenea, nici măcar nu mai conștientizează volumul de informații și responsabilități pe care îl gestionează.
Începutul școlii poate amplifica presiunea
Pentru părinți, perioade precum începutul anului școlar pot face această muncă invizibilă și mai solicitantă. Apar grupurile de mesagerie, aplicațiile școlii, ședințele, excursiile, activitățile, echipamentele, comenzile pentru masă și numeroase termene care trebuie respectate.
Dacă toate informațiile ajung în mod implicit la un singur părinte, acesta devine practic coordonatorul întregii activități școlare a copilului. Celălalt părinte poate participa activ atunci când i se solicită, dar responsabilitatea anticipării rămâne concentrată într-o singură parte a cuplului.
De ce „spune-mi ce trebuie să fac” nu este întotdeauna suficient
Una dintre dificultățile împărțirii acestei poveri apare atunci când un partener așteaptă să primească sarcini de la celălalt. La prima vedere, disponibilitatea de a ajuta pare o împărțire echitabilă.
Totuși, dacă o persoană trebuie să identifice permanent ce trebuie făcut, să stabilească prioritățile, să ofere instrucțiuni și apoi să verifice rezultatul, responsabilitatea mentală continuă să îi aparțină. O împărțire mai echilibrată presupune asumarea unei activități de la început până la sfârșit.
Veniturile mai mari ale femeilor nu elimină automat diferența
Un alt studiu prezentat de University of Bath sugerează că dezechilibrul poate persista chiar și în cazul femeilor cu o carieră bine dezvoltată.
Pe măsură ce veniturile femeilor cresc, acestea pot ajunge să efectueze mai puțină muncă fizică în gospodărie. În schimb, cercetarea indică faptul că responsabilitățile cognitive nu se reduc în aceeași măsură.
În cazul bărbaților cu venituri mai mari, cercetătorii au observat o diminuare atât a muncii fizice, cât și a celei cognitive din gospodărie. Acest lucru sugerează că succesul profesional al femeilor nu conduce automat la redistribuirea planificării familiale.
„Mental load” poate ajunge să afecteze și cariera
Presiunea nu rămâne întotdeauna între pereții casei. Atunci când o persoană trebuie să gestioneze simultan responsabilitățile profesionale și coordonarea permanentă a familiei, resursele de timp și energie pot deveni insuficiente.
În anumite situații, femeile pot ajunge să își reducă programul de lucru. Sau pot trece la activitate part-time și să își încetinească evoluția profesională.
Specialista în parenting Anita Cleare subliniază legătura dintre reducerea poverii domestice și disponibilitatea de energie pentru activitatea profesională. Împărțirea responsabilităților familiale poate avea, prin urmare, efecte care depășesc relația de cuplu.
De ce diferența poate apărea după nașterea copiilor
Un posibil moment de apariție sau accentuare a dezechilibrului este perioada de după nașterea unui copil. Părintele care petrece inițial mai mult timp acasă ajunge să cunoască programul copilului, medicii, rutina zilnică, hainele necesare. De asemenea, cunoaște numeroase alte detalii.
Treptat, acesta poate deveni persoana la care ceilalți membri ai familiei apelează automat pentru informații și decizii. Problema apare dacă această distribuție temporară a responsabilităților rămâne neschimbată după revenirea ambilor parteneri la serviciu.
Cum poate fi împărțită mai echitabil încărcătura mentală
O soluție este ca partenerii să împartă responsabilități complete, nu doar activități punctuale. Dacă unul dintre părinți preia, de exemplu, responsabilitatea pentru o activitate extracurriculară a copilului, aceasta poate include urmărirea programului. De asemenea, poate cuprinde înscrierea, pregătirea echipamentului și transportul.
Aceeași abordare poate fi aplicată cumpărăturilor, programărilor medicale, facturilor sau comunicării cu școala. Calendarele comune și aplicațiile pot fi utile, însă instrumentele digitale nu înlocuiesc împărțirea responsabilității.
Elementul esențial rămâne același: nu doar cine execută o sarcină, ci și cine trebuie să-și amintească faptul că ea trebuie făcută.
În multe familii, simpla identificare a acestei munci invizibile poate fi primul pas. Așadar, asta duce către o distribuire mai echilibrată a responsabilităților și către reducerea presiunii acumulate de unul dintre parteneri.
Sursa:bbc.com
