Episoadele de căldură extremă devin tot mai frecvente, mai intense și mai îndelungate pe măsură ce schimbările climatice încălzesc planeta, avertizează Organizația Meteorologică Mondială (OMM). În plus, specialiștii atrag atenția asupra diferențelor majore dintre actualele valuri de căldură și cele înregistrate în Europa în urmă cu cinci decenii.
Mai multe regiuni din Europa se confruntă deja cu al cincilea val de căldură din această vară. Aceasta este o vară marcată de secetă, incendii de vegetație și temperaturi record.
„Căldura extremă devine mai frecventă, mai intensă, durează mai mult și acoperă suprafețe mult mai extinse decât în climatele mai răcoroase din trecut”, a declarat John Kennedy. Acesta este șeful departamentului de informații climatice din cadrul Organizației Meteorologice Mondiale. Declarația a fost făcută în timpul unei conferințe de presă la Geneva.
Europa, continentul care se încălzește cel mai rapid
Potrivit specialistului OMM, actualul episod de temperaturi extreme din Europa este determinat de combinația dintre schimbările climatice și persistența unor sisteme de presiune atmosferică ridicată în emisfera nordică. De asemenea, Europa este considerată continentul cu cea mai rapidă încălzire.
Aceste sisteme atmosferice blochează pătrunderea aerului mai rece și reduc formarea norilor. În plus, ele mențin masele de aer cald deasupra unor regiuni extinse timp de mai multe zile sau chiar săptămâni. În aceste condiții, temperaturile pot continua să crească, iar perioadele de caniculă devin mai dificil de suportat.
El Niño nu este responsabil pentru căldura din acest an
John Kennedy a precizat că fenomenul climatic El Niño, asociat de regulă cu o creștere suplimentară a temperaturilor globale, nu contribuie la actualele temperaturi extreme din Europa.
În prezent, condițiile din zona tropicală a Oceanului Pacific sunt neutre. Aceasta înseamnă că temperaturile ridicate observate în Europa sunt explicate în principal prin alți factori atmosferici. De asemenea, încălzirea pe termen lung a climei are un rol.
Diferențe majore față de canicula din 1976
Specialistul OMM a comparat situația actuală cu vara anului 1976, rămasă în istoria Europei pentru temperaturile neobișnuit de ridicate.
În iunie 1976 exista o configurație atmosferică a zonelor de presiune ridicată și scăzută relativ asemănătoare celei din prezent. Efectele au fost însă diferite, deoarece temperaturile globale erau mai scăzute în urmă cu 50 de ani.
„Imaginea din 1976 este cea a câtorva zone izolate cu temperaturi peste medie, într-o lume mult mai rece”, a explicat Kennedy.
În prezent, situația este practic inversată. O mare parte a globului înregistrează temperaturi peste mediile climatologice. Totuși, regiunile mai reci decât media sunt mult mai izolate.
Mările foarte calde amplifică temperaturile de pe uscat
Un alt factor important îl reprezintă temperaturile neobișnuit de ridicate ale mărilor din jurul Europei. Valurile de căldură marină din Marea Mediterană și din apele situate la vest de continent contribuie la menținerea unor temperaturi mai ridicate și pe uscat.
Apa foarte caldă oferă un fond termic suplimentar. Acest fond, combinat cu sistemele persistente de presiune atmosferică ridicată, poate amplifica episoadele de caniculă.
Seceta favorizează temperaturi și mai ridicate
Solurile foarte uscate reprezintă un alt element care intensifică valurile de căldură. Atunci când solul conține suficientă umiditate, o parte din energia solară este consumată prin evaporarea apei. În condiții de secetă, acest mecanism este redus, iar suprafața terestră se încălzește mult mai rapid.
„Mulți dintre acești factori se combină și ne aduc temperaturile record pe care le observăm în acest an”, a concluzionat John Kennedy.
