Ucraina, Republica Moldova, Muntenegru și Albania încearcă să accelereze procesul de aderare la Uniunea Europeană. În același timp, unele dintre cele mai bogate și stabile țări europene continuă să respingă statutul de membru. Referendumul din Islanda, unde 52,8% dintre alegători au votat împotriva reluării negocierilor de aderare, evidențiază o diferență fundamentală: beneficiile UE nu sunt percepute la fel de statele candidate și de țările prospere care au deja acces la piața europeană.
Ucraina și Republica Moldova au finalizat procesul de examinare a legislației lor în raport cu normele Uniunii Europene. Muntenegru a închis 18 dintre cele 33 de capitole de negociere și urmărește obiectivul autodeclarat „28 până în 2028”, adică aderarea la UE până în acel an.
Albania speră să încheie negocierile până în 2027. În Islanda, însă, alegătorii au ales o direcție diferită.
Islanda a respins reluarea negocierilor cu UE
La referendumul din 29 august, 52,8% dintre islandezi au votat împotriva reluării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, în timp ce 47,2% s-au pronunțat pentru. Rezultatul nu înseamnă însă o rupere de Europa.
Islanda rămâne membră a Spațiului Economic European și a Spațiului Schengen. Țara păstrează astfel accesul la piața unică europeană și o mare parte dintre avantajele integrării economice, fără să devină membră a UE. Această situație explică parțial diferența dintre Islanda și state precum Ucraina sau Republica Moldova.
Ce ar câștiga Ucraina și Moldova prin aderare
Pentru țările candidate mai puțin prospere sau aflate în apropierea Rusiei, aderarea poate produce schimbări mult mai profunde. Tinatin Akhvlediani, coordonatoarea programului pentru extindere al Centrului pentru Studii Politice Europene (CEPS), arată că asemenea state pot obține un punct de sprijin geopolitic, acces la fonduri europene și un cadru pentru reforme.
Procesul de aderare poate contribui și la consolidarea instituțiilor și poate face mai dificilă abandonarea reformelor democratice.
Pentru Islanda, situația este diferită. Țara are deja prosperitate, stabilitate, acces la piața europeană prin Spațiul Economic European și garanții de securitate prin NATO. Aderarea la UE ar însemna în principal obținerea unui loc în instituțiile europene, dar și transferarea unei părți mai mari din puterea de decizie către structurile comune ale Uniunii.
Pescuitul a devenit problema decisivă
Una dintre cele mai importante explicații pentru victoria taberei „nu” a fost pescuitul. Aproximativ 90% dintre companiile islandeze din industria pescuitului s-au opus aderării, potrivit articolului. Principala preocupare a fost perspectiva aplicării Politicii Comune în domeniul Pescuitului a Uniunii Europene asupra apelor islandeze.
Pentru Islanda, pescuitul nu reprezintă doar o activitate economică. Akhvlediani subliniază că sectorul este strâns legat de identitatea națională și de problema suveranității. În final, aceste interese concrete au cântărit mai mult pentru alegători decât argumentele geopolitice în favoarea unei integrări europene mai profunde.
Agricultura reprezintă o altă problemă sensibilă
Europarlamentarul finlandez Mika Aaltola atrage atenția și asupra agriculturii. Producția islandeză de carne de oaie, lactate și produse cultivate în sere este protejată prin tarife ridicate. Intrarea în Uniunea Europeană ar presupune adaptarea acestui sistem la regulile comunitare. Pentru o țară cu un climat dificil, protejarea producției primare este percepută ca o problemă fundamentală.
Nici dobânzile și securitatea nu au convins majoritatea
Tabăra favorabilă reluării negocierilor avea însă argumente importante. Dobânda băncii centrale islandeze era de aproximativ 8%, comparativ cu 2,25% în cazul Băncii Centrale Europene.
În plus, securitatea Arcticii a revenit puternic în atenție pe fondul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, al schimbării relațiilor transatlantice și al declarațiilor lui Donald Trump privind Groenlanda. Aceste preocupări au readus aderarea la UE în dezbaterea politică islandeză. Nu au fost însă suficiente pentru a produce o majoritate favorabilă reluării negocierilor.
Rezultatul din Islanda complică mesajul Bruxellesului
Pentru Uniunea Europeană, un vot favorabil în Islanda ar fi avut o importantă valoare simbolică. Aderarea unei democrații prospere și stabile ar fi permis Bruxellesului să argumenteze că UE rămâne atractivă nu doar pentru țările care caută fonduri, reforme sau protecție geopolitică.
Rezultatul referendumului face acest argument mai dificil. Akhvlediani consideră însă că votul islandez nu reprezintă o respingere a proiectului european. În schimb, acesta demonstrează că integrarea economică profundă nu conduce automat la dorința de integrare politică.
Norvegia se confruntă cu aceeași dilemă
Islanda nu este singurul stat european bogat care preferă să rămână în afara UE. Norvegia a integrat aproximativ trei sferturi din legislația Uniunii Europene prin participarea la Spațiul Economic European. Cu toate acestea, sprijinul pentru aderare rămâne minoritar.
Potrivit sondajelor citate, aproximativ 37% dintre norvegieni susțin aderarea la UE, în timp ce 49% se opun. Norvegia a respins deja aderarea prin referendumurile organizate în 1972 și 1994.
Elveția preferă acordurile bilaterale
Elveția reprezintă un alt exemplu. În loc să urmărească aderarea deplină, țara a continuat să își consolideze relațiile cu Uniunea Europeană prin acorduri bilaterale. Aceste state au un avantaj pe care multe dintre țările candidate nu îl au: alternative funcționale la aderarea deplină.
Ele pot beneficia de o mare parte dintre avantajele economice ale integrării europene fără să accepte toate implicațiile politice ale statutului de membru.
Ucraina și Moldova văd UE dintr-o perspectivă diferită
Pentru Ucraina, Republica Moldova și statele din Balcanii de Vest, calculele sunt diferite. Aderarea poate însemna acces la finanțare, consolidarea reformelor și o ancorare geopolitică mai puternică în Europa.
Pentru țări precum Islanda, Norvegia sau Elveția, întrebarea este alta: ce avantaje suplimentare oferă statutul de membru față de relațiile foarte apropiate pe care le au deja cu UE?
Potrivit lui Akhvlediani, Bruxellesul trebuie să explice mai clar avantajele politice ale aderării: influența asupra deciziilor europene, participarea directă la instituțiile UE, integrarea economică suplimentară și un rol mai important în arhitectura europeană de securitate.
Referendumul islandez scoate astfel în evidență unul dintre paradoxurile actualei extinderi: unele dintre țările care au cel mai mult de câștigat din aderare încearcă să intre cât mai repede în UE, în timp ce unele dintre cele mai prospere state europene consideră că relația actuală cu Bruxellesul le oferă deja suficiente avantaje.
Sursa: msn.com
