Te poți trezi vorbind cu un accent străin? Sindromul rar care schimbă vocea fără să înveți o altă limbă
Să te trezești dimineața și să vorbești cu un accent complet diferit pare un scenariu desprins dintr-un film. Totuși, medicina confirmă că, în cazuri extrem de rare, acest fenomen este real. Explicația nu are însă legătură cu învățarea peste noapte a unei limbi străine, ci cu o afecțiune neurologică neobișnuită numită Sindromul Accentului Străin (Foreign Accent Syndrome – FAS).
O femeie din Anglia s-a trezit cu accent francez
Kay Russell, o femeie de 49 de ani din Gloucestershire, Marea Britanie, a adormit pentru un scurt somn de seară vorbind cu accentul ei englezesc obișnuit. Când s-a trezit, familia și apropiații au observat că vorbea cu ceea ce părea a fi un accent francez autentic.
Russell nu locuise niciodată în Franța, nu vorbea franceza și nu încerca să imite pe nimeni. Pur și simplu, modul în care îi suna vocea se schimbase.
Cazul ei nu este singular. De-a lungul timpului au fost documentate persoane care, după o intervenție chirurgicală, un accident vascular cerebral, un traumatism cranian sau chiar după o perioadă de comă, au început să vorbească limba maternă cu un accent perceput ca fiind irlandez, rusesc, jamaican sau din alte regiuni ale lumii.
Ce este Sindromul Accentului Străin?
Sindromul Accentului Străin este o tulburare neurologică extrem de rară în care modificările produse în mecanica vorbirii îi fac pe cei din jur să creadă că persoana a dobândit un accent străin.
În realitate, pacientul nu învață un nou accent și nici o limbă nouă. Creierul suferă modificări care afectează pronunția, ritmul vorbirii, intonația și accentuarea cuvintelor, fenomen cunoscut sub denumirea de disprozodie.
Aceste schimbări sunt suficiente pentru ca ascultătorii să asocieze noul mod de vorbire cu un accent familiar, chiar dacă acesta nu este unul autentic.
De ce pare că persoana vorbește ca un străin?
Specialiștii explică faptul că „accentul străin” există, în mare măsură, în percepția celor care ascultă.
Dacă o persoană începe să pronunțe anumite sunete diferit, să schimbe ritmul frazelor sau să accentueze neobișnuit cuvintele, creierul celor din jur încearcă automat să identifice un model cunoscut și poate concluziona că vocea seamănă cu un accent francez, rusesc, australian sau german.
Nu înseamnă însă că persoana respectivă vorbește efectiv cu acel accent sau că a dobândit cunoștințe despre limba respectivă.
Afecțiunea apare după leziuni neurologice
Cele mai multe cazuri de Sindrom al Accentului Străin sunt asociate cu afecțiuni neurologice precum:
- accident vascular cerebral;
- traumatisme craniene;
- scleroză multiplă;
- crize epileptice;
- demență;
- alte leziuni care afectează zonele creierului implicate în controlul vorbirii.
Modificările sunt produse de pierderea controlului fin asupra musculaturii implicate în articularea sunetelor.
Cazuri care au atras atenția medicilor
Unul dintre primele cazuri celebre a fost cel al unei femei din Norvegia care, după un traumatism cranian suferit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a început să vorbească norvegiana cu un accent perceput drept german. În contextul ocupației germane, această schimbare i-a adus marginalizare socială.
Un alt caz intens mediatizat l-a implicat pe cântărețul George Michael. După ce a supraviețuit unei pneumonii severe și a petrecut mai multe săptămâni în comă, artistul a observat că accentul său londonez părea înlocuit temporar de unul specific regiunii West Country din Anglia. Modificarea a dispărut după câteva zile.
Impactul psihologic poate fi major
Deși afecțiunea pare fascinantă, pentru pacienți experiența este adesea dificilă.
Accentul reprezintă o parte importantă a identității unei persoane, fiind legat de locul în care a crescut și de comunitatea din care face parte.
Mulți pacienți spun că se simt ca și cum și-ar fi pierdut propria voce. Străinii îi întreabă frecvent de unde provin cu adevărat, iar membrii familiei afirmă că par să fie „o altă persoană”.
Important este că sindromul nu afectează inteligența sau capacitatea de a gândi. Pacienții știu exact ce vor să spună și sunt conștienți că modul lor de vorbire s-a schimbat.
Se poate trata?
Evoluția diferă de la un pacient la altul.
Unii își recapătă vorbirea obișnuită în câteva zile sau săptămâni, în timp ce alții păstrează modificările ani întregi. Recuperarea depinde de cauza neurologică și de gravitatea leziunilor.
Tratamentul vizează în primul rând boala care a provocat sindromul și include, de regulă, ședințe de logopedie pentru îmbunătățirea vorbirii și a comunicării.
Ce ne învață acest sindrom despre creier?
Sindromul Accentului Străin demonstrează cât de complex este procesul vorbirii. Accentul nu este o caracteristică fixă, ci rezultatul unei coordonări extrem de fine între respirație, mișcările musculare, sincronizarea sunetelor și modul în care creierul procesează feedbackul auditiv.
Chiar și modificări neurologice foarte mici pot schimba suficient felul în care vorbim, încât cei din jur să creadă că venim dintr-o altă țară. Tocmai de aceea această afecțiune continuă să fascineze neurologii și lingviștii, oferind o perspectivă rară asupra modului în care creierul produce una dintre cele mai complexe funcții ale sale: limbajul.
