Cercetătorii de la Universitatea Nagoya din Japonia au identificat un mecanism cerebral important pentru menținerea motivației. Experimentele realizate pe animale indică faptul că neuronii care produc orexină joacă un rol esențial în decizia de a continua să depunem efort pentru obținerea unei recompense.
Orexina implicată în menținerea motivației
Orexina este un neuropeptid produs de neuroni aflați în hipotalamus și este cunoscută pentru implicarea sa în reglarea stării de veghe. De asemenea, orexina influențează consumul de energie și comportamentele orientate către recompensă.
Cercetătorii japonezi au analizat mai atent modul în care activitatea acestor neuroni influențează disponibilitatea de a depune efort pentru atingerea unui obiectiv. Experimentele au fost realizate pe șobolani modificați genetic. Această abordare le-a permis oamenilor de știință să stimuleze sau să inhibe neuronii care produc orexină.
Atunci când neuronii orexinergici au fost stimulați, animalele au depus mai mult efort pentru a obține o recompensă alimentară. În schimb, atunci când activitatea acelorași neuroni a fost inhibată, șobolanii au renunțat mai repede.
Monitorizarea activității cerebrale a evidențiat și un alt fenomen. Astfel, activitatea asociată orexinei creștea înainte de obținerea recompensei și scădea după ce aceasta era primită. Cu cât efortul necesar pentru atingerea obiectivului era mai mare, cu atât activitatea neuronală devenea mai intensă.
Ce se întâmplă când recompensa întârzie
Un rezultat important a fost observat atunci când recompensa anticipată nu mai apărea. În aceste situații, activitatea asociată orexinei rămânea ridicată. Cercetătorii consideră că mecanismul ar putea contribui la transformarea anticipării unei recompense într-un comportament perseverent. Cu alte cuvinte, sistemul ar putea avea un rol în evaluarea raportului dintre efortul necesar și beneficiul așteptat.
Mai multă orexină nu înseamnă automat mai multă motivație
Rezultatele nu indică însă existența unui simplu „buton al motivației” în creier. Reducerea activității neuronilor studiați a diminuat motivația animalelor. Totuși, stimularea lor excesivă nu a determinat automat o creștere proporțională a perseverenței.
Descoperirea sugerează că echilibrul activității acestui sistem cerebral și nu simpla creștere a nivelului de orexină, ar putea fi important pentru comportamentul motivat.
Descoperirea ar putea avea implicații pentru sănătatea mintală
Deși experimentele au fost efectuate pe animale, oamenii au un sistem orexinergic comparabil. Prin urmare, rezultatele sunt relevante pentru cercetările viitoare asupra creierului uman. Înțelegerea acestor circuite ar putea contribui, în timp, la studierea unor simptome precum apatia și pierderea motivației. Aceste simptome sunt întâlnite în diferite tulburări neuropsihiatrice.
Este însă prea devreme pentru a concluziona că manipularea orexinei ar putea reprezenta un tratament pentru lipsa motivației la oameni. Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili în ce măsură mecanismul observat la animale funcționează similar în creierul uman.
Sursa: descopera.ro
