Norvegia intenționează să continue dezvoltarea resurselor de petrol și gaze din Marea Barents, indiferent dacă Uniunea Europeană își menține opoziția față de noile proiecte petroliere din Arctica. Ministrul Energiei, Terje Aasland, susține că exploatarea regiunii este esențială dacă țara vrea să rămână pe termen lung unul dintre principalii furnizori de energie ai Europei.
Norvegia mizează pe Marea Barents
După invazia Rusiei în Ucraina din 2022 și reducerea drastică a livrărilor rusești, Norway și-a consolidat poziția pe piața energetică europeană.
Țara a devenit cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei, acoperind aproximativ 30% din cererea de gaze a Uniunii Europene și Marii Britanii. Acest lucru reiese din datele prezentate în material.
Producția de gaze s-a apropiat anul trecut de niveluri record. De asemenea, cea de petrol a ajuns la cel mai ridicat nivel din 2009.
Problema pentru Oslo este perspectiva următorului deceniu. Prognozele oficiale indică o scădere puternică a producției după 2030 dacă nu sunt descoperite și dezvoltate noi zăcăminte.
Obiectivul: producție ridicată cel puțin până în 2035
Ministrul Energiei, Terje Aasland, spune că Norvegia urmărește să mențină producția și exporturile de petrol și gaze aproximativ la nivelurile actuale cel puțin până în 2035. Pentru atingerea acestui obiectiv, Marea Barents devine strategică.
Aasland argumentează că, în actualul context geopolitic, continuarea activităților în regiune servește atât intereselor Norvegiei, cât și celor ale Europei.
În opinia sa, dacă statele europene vor ca Norvegia să rămână un furnizor important de hidrocarburi pe termen lung, resursele arctice trebuie incluse în dezbaterea privind securitatea energetică.
UE susține în prezent oprirea noilor foraje în Arctica
Poziția Norvegiei intră însă în contradicție cu politica actuală a Uniunii Europene. Aceasta susține oprirea noilor operațiuni de explorare și exploatare a hidrocarburilor în regiunea arctică din considerente de mediu.
Contextul energetic și geopolitic ar putea însă determina o reevaluare a acestei politici.
Norvegia încearcă să convingă Bruxelles-ul că zonele din Marea Barents deschise activităților petroliere sunt lipsite de gheață. Acest lucru se întâmplă într-un mod comparabil cu Marea Nordului. Astfel, potrivit Oslo, se reduce o parte dintre riscurile asociate operațiunilor petroliere în zonele arctice.
Exploatarea resurselor are și o miză economică internă, fiind importantă pentru locurile de muncă și comunitățile din nordul Norvegiei. Aceasta include regiunile aflate în apropierea frontierei cu Rusia.
Oslo: Decizia privind resursele aparține Norvegiei
Aasland a transmis un mesaj clar Bruxelles-ului: Norvegia consideră că are dreptul suveran de a decide asupra exploatării propriilor resurse.
Chiar dacă UE ar menține moratoriul, Oslo intenționează să continue dezvoltarea zăcămintelor.
Într-un asemenea scenariu, petrolul ar putea fi vândut pe piața internațională. De asemenea, gazele naturale ar putea ajunge la cumpărători din întreaga lume sub formă de gaz natural lichefiat (GNL).
Un rol important l-ar putea avea instalația Melkøya LNG, din apropiere de Hammerfest, operată de Equinor.
Securitatea energetică versus protejarea Arcticii
Disputa evidențiază una dintre cele mai dificile dileme energetice ale Europei. Necesitatea reducerii dependenței de combustibili fosili intră în conflict cu preocupările privind securitatea aprovizionării.
Directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a cerut și el UE să reevalueze opoziția față de noile proiecte arctice. El argumentează că Europa ar putea avea nevoie de aceste resurse în viitor.
Criticii exploatărilor din Arctica susțin însă că dezvoltarea unor noi zăcăminte necesită mulți ani. Prin urmare, nu poate rezolva problemele energetice imediate ale continentului. La acestea se adaugă preocupările legate de schimbările climatice și de impactul potențial al industriei petroliere asupra ecosistemelor arctice.
Norvegia renunță și la ideea de „baterie verde a Europei”
Aasland a făcut o declarație importantă și în privința energiei electrice. Norvegia dispune de un sistem hidroenergetic extins și, în anii favorabili, produce un surplus de energie regenerabilă. Acest surplus îl exportă către alte state europene prin interconexiuni.
Țara s-a prezentat în trecut drept o posibilă „baterie verde a Europei”. Norvegia este capabilă să utilizeze flexibilitatea hidrocentralelor pentru a contribui la echilibrarea sistemului energetic continental.
Ministrul consideră acum că această idee a fost greșită, deoarece Norvegia nu poate echilibra singură piața europeană.
Integrarea mai profundă a avut și un efect controversat. Prețurile energiei electrice din Norvegia au devenit mai expuse fluctuațiilor de pe piețele europene.
Norvegia nu mai vrea noi interconectări electrice
Guvernul nu intenționează să construiască noi cabluri de interconectare, deși Aasland spune că Oslo rămâne angajat într-o cooperare energetică puternică cu Europa.
Ministrul solicită statelor europene să investească mai mult în surse stabile de producție a electricității, în contextul închiderii unor centrale pe cărbune și nucleare și al investițiilor insuficiente în capacități flexibile.
Pentru Norvegia, mesajul energetic devine astfel unul dublu: cooperarea cu Europa va continua, dar Oslo nu dorește ca propria securitate energetică sau politica privind resursele naturale să fie determinate exclusiv de prioritățile Bruxelles-ului.
