Stocurile de cereale apropiate de niveluri record, progresele tehnologice din agricultură, ascensiunea unor mari exportatori precum Brazilia și Rusia fac sistemul alimentar mondial mai rezistent în fața fenomenului „super” El Niño din acest an. Cu toate acestea, seceta din Asia, creșterea prețurilor la îngrășăminte și perturbările provocate de conflictele geopolitice mențin riscurile asupra producției și prețurilor alimentelor.
Producția agricolă mondială a crescut mai rapid decât consumul și populația începând din anii 1980. Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și analiștilor din sector, această tendință continuă.
Creșterea productivității a fost susținută de soiuri agricole cu randament mai ridicat, utilizarea mai eficientă a îngrășămintelor, dezvoltarea sistemelor de irigații și îmbunătățirea protecției culturilor. În plus, randamentele unor produse esențiale precum orezul, grâul, porumbul și soia au crescut semnificativ.
Andrew Whitelaw, reprezentant al companiei australiene de consultanță agricolă Episode 3, susține că agricultura modernă poate obține producții comerciale chiar și în condiții de secetă. Acest lucru este posibil datorită progreselor în irigații și cercetarea agricolă.
El Niño se intensifică. Asia este printre regiunile vulnerabile
Seceta asociată fenomenului El Niño a început deja să afecteze culturile și însămânțările în zone extinse din Asia. Acestea includ India, Asia de Sud-Est și Australia. Riscurile sunt amplificate de problemele privind aprovizionarea cu îngrășăminte și motorină, pe fondul perturbărilor comerciale provocate de războiul din Iran.
India se confruntă cu un sezon musonic deficitar, în timp ce principalele regiuni producătoare de grâu din Australia riscă o perioadă mai secetoasă. Între timp, în Indonezia și Thailanda, lipsa precipitațiilor pune deja presiune asupra culturilor.
Meteorologul american Chris Hyde avertizează că fenomenul El Niño ar urma să se intensifice în trimestrul al patrulea și la începutul anului viitor. Astfel, există posibilitatea ca actualul episod să devină unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată.
Lecțiile episoadelor El Niño din trecut
El Niño este asociat cu încălzirea temperaturilor de la suprafața Oceanului Pacific central și estic. În mod obișnuit, acest fenomen provoacă secetă în numeroase regiuni din Asia și precipitații mai abundente în anumite zone ale Americilor. Episoadele severe din 1997-1998 și 2015-2016 au redus producția unor culturi importante. De asemenea, au provocat probleme de aprovizionare și au contribuit la creșterea prețurilor alimentelor.
Seceta a afectat atunci producția de zahăr și ulei de palmier în Brazilia, India, Indonezia, Malaysia și Thailanda. Reducerea disponibilității orezului a determinat inclusiv unele state din Asia de Sud-Est să limiteze exporturile. Australia a înregistrat, de asemenea, o diminuare a exporturilor de grâu. Între timp, statele din sudul Africii au fost nevoite să majoreze importurile de porumb.
Stocurile mari de cereale oferă o plasă de siguranță
Situația actuală este însă diferită. Stocurile globale ridicate, semințele rezistente la secetă, prognozele meteorologice mai precise, agricultura de precizie și sistemele moderne de irigații ar putea limita efectele unui El Niño extrem.
India dispune de rezerve foarte mari de orez. Țara asigură aproximativ 40% din exporturile mondiale ale acestui produs. În plus, stocurile sale sunt atât de mari încât exercită presiuni asupra capacităților de depozitare.
China deține aproape jumătate din stocurile mondiale de grâu. Astfel, rezervele importante ale celui mai mare producător și consumator mondial ar putea reduce nevoia de importuri în cazul în care seceta afectează producția unor furnizori importanți precum Australia.
Și stocurile globale de ulei de palmier se află aproape de maxime istorice. Totuși, programul extins de biodiesel al Indoneziei ar putea reduce rezervele în lunile următoare.
Brazilia și Rusia au schimbat piața agricolă mondială
O altă diferență majoră față de episoadele El Niño din urmă cu câteva decenii este apariția unor noi puteri agricole. Brazilia a devenit cel mai mare exportator mondial de soia. Livrările sale externe sunt de peste 13 ori mai mari decât în sezonul 1997-1998.
Rusia și-a extins spectaculos prezența pe piața grâului. Exporturile rusești au ajuns anul trecut la aproximativ 48 de milioane de tone. Prin comparație, erau de numai aproximativ un milion de tone în sezonul 1997-1998. Diversificarea marilor furnizori oferă pieței mondiale alternative suplimentare atunci când producția este afectată într-o anumită regiune.
Agricultura modernă se bazează tot mai mult pe tehnologie și inteligență artificială
Cercetătorii au dezvoltat hibrizi de porumb rezistenți la secetă, utilizați pe scară largă în Africa și America. Aceștia permit menținerea unor producții mai bune în perioadele cu precipitații reduse. Soiurile de grâu rezistente la temperaturi ridicate și secetă sunt tot mai răspândite în India și Australia. Între timp, în Asia de Sud și de Sud-Est sunt cultivate varietăți de orez cu perioade mai scurte de maturizare, adaptate ploilor musonice tot mai imprevizibile.
Fermierii au acum acces și la tehnologii inexistente sau foarte puțin dezvoltate în timpul episodului El Niño din 1997-1998. Printre acestea se numără monitorizarea culturilor prin satelit, prognoze climatice sezoniere, hărți de înaltă rezoluție privind umiditatea solului și sisteme GPS pentru aplicarea precisă a îngrășămintelor.
Tot mai multe exploatații utilizează și platforme bazate pe inteligență artificială, care combină datele meteorologice, informațiile despre sol și evoluția culturilor pentru a recomanda perioadele optime de însămânțare, irigare și fertilizare.
Conflictele geopolitice rămân un risc pentru securitatea alimentară
În pofida progreselor, specialiștii avertizează că războaiele din Orientul Mijlociu și regiunea Mării Negre pot reduce avantajele oferite de stocurile mari și tehnologie.
Economistul-șef al FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations – Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite), Maximo Torero, avertizează că evoluția situației în a doua jumătate a anului 2026 va fi esențială. Acest lucru este valabil mai ales în contextul utilizării mai reduse a inputurilor agricole și al creșterii prețurilor îngrășămintelor.
Criza din Strâmtoarea Ormuz a perturbat fluxurile internaționale de combustibili și îngrășăminte. Înainte de blocarea acestei rute în contextul războiului din Iran, prin strâmtoare tranzita aproximativ o cincime din livrările mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate.
Astfel, chiar dacă agricultura mondială este mult mai bine pregătită decât în urmă cu trei decenii pentru un episod extrem El Niño, combinația dintre secetă, conflicte, energie scumpă și costurile ridicate ale îngrășămintelor continuă să reprezinte un risc important pentru securitatea alimentară și evoluția prețurilor la nivel global.
