Autor: Doru Dima
În România se schimbă guverne, se schimbă alianțe, se schimbă priorități și sloganuri. Aproape totul pare negociabil. Mai puțin un lucru: nevoia de dezvoltare economică. Problema este că, de prea multe ori, economia ajunge să fie subordonată politicii și ciclurilor electorale.
Trăim într-o campanie permanentă. Fiecare partid își construiește mesajele pentru propriul electorat, fiecare guvern vine cu propria listă de urgențe și fiecare nou mandat începe aproape de la zero. Între timp, economia reală funcționează după alte reguli: investiții pe termen lung, predictibilitate și continuitate.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
În dialogul din emisiunea „Interviul Zilei cu Doru Dima”, cu ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, domnul Irineu Darău, una dintre ideile importante nu a fost despre industrie militară, investiții sau autostrăzi. Ci despre ceva mai puțin spectaculos și tocmai de aceea mai important: lipsa unei direcții comune.
Vezi întreaga emisiune cu Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, domnul Irineu Darău aici:
Căteva idei pe scurt le regăsiți aici:
Economia nu funcționează electoral
România pare o țară care își resetează harta mentală la fiecare doi ani.
Schimbăm priorități.
Schimbăm promisiuni.
Schimbăm discursuri.
Uneori schimbăm chiar și logica economică.
Problema este simplă: economia nu funcționează în ritmul campaniilor electorale. Un antreprenor nu investește pe durata unui mandat. Investițiile serioase se construiesc pe 5, 10 sau chiar 20 de ani.
Iar aici apare ruptura dintre politică și mediul economic.
Antreprenorii nu cer miracole.
Cer predictibilitate.
Taxa invizibilă plătită de mediul de afaceri
În România există o dezbatere permanentă despre taxe: sunt prea mari, prea mici, prea multe.
Dar adevărata taxă pe care mediul de afaceri o plătește zilnic nu apare în nicio ordonanță.
Este taxa pe impredictibilitate.
Taxa pe întrebarea: „Ce mai schimbă statul anul viitor?”
Taxa pe birocrație.
Taxa pe lentoare administrativă.
Taxa pe lipsa unei direcții asumate.
Un antreprenor poate suporta costuri mari dacă știe regulile jocului. Ce nu poate accepta este schimbarea regulilor în timpul meciului.
De aceea una dintre ideile cele mai interesante apărute în discuție merită analizată atent: o posibilă „Biblie economică” – un set de obiective strategice asumate, care să rămână stabile indiferent cine se află la guvernare.
Pare idealist?
Poate.
Dar alternativa o cunoaștem deja: peste trei decenii de improvizație.
Județul Brașov: o regiune cu potențial mare și strategie insuficientă
Județul Brașov este poate una dintre cele mai clare imagini ale paradoxului românesc.
Are industrie.
Are IT.
Are turism.
Are universități. În primele 5 din România.
Are poziție geografică excelentă.
Are resursă umană.
Și totuși funcționează sub potențial.
De ce?
Pentru că infrastructura întârzie. Pentru că proiectele majore sunt împinse de la un mandat la altul. Pentru că lipsește un consens minim asupra direcției.
O idee merită analizată mult mai serios: axa economică Brașov–Făgăraș–Sibiu.
În Europa Occidentală, o oră pe autostradă nu mai reprezintă distanță.
Înseamnă piață comună.
Înseamnă mobilitate.
Înseamnă forță de muncă și investiții.
Înseamnă ecosisteme regionale.
Noi încă gândim administrativ.
Europa dezvoltă regiuni economice integrate.
Diferența este uriașă.
Și apare o întrebare incomodă:
Dacă mâine autostrada spre Sibiu ar fi complet funcțională, Județul Brașov este pregătit?
Există strategie?
Există teren pregătit?
Există proiecte mature?
Există o viziune comună?
Sau infrastructura va veni înaintea ideilor?
Nu finanțezi firme. Finanțezi ecosisteme
Poate cea mai puțin politică și cea mai practică parte a discuției a fost cea despre antreprenoriat.
Ani la rând România a încercat aceeași soluție:
Selectăm firme.
Dăm granturi.
Bifăm proiecte.
Rezultatele au fost, în multe cazuri, limitate.
Poate pentru că antreprenorii nu au nevoie doar de bani.
Au nevoie de mentori.
De rețele.
De management.
De contabilitate.
De acces la piață.
De oameni care au mai trecut prin acest proces.
Economii dezvoltate precum Franța au înțeles deja un lucru esențial: nu finanțezi doar o companie. Finanțezi contextul în care acea companie poate crește.
Diferența este majoră.
Pentru că problema tinerilor antreprenori din România nu este lipsa ideilor.
Este frica.
Frica de birocrație.
Frica de eșec.
Frica de a începe.
Frica de stat.
Și poate aici este adevărata provocare.
Nu lipsa banilor.
Nu lipsa fondurilor europene.
Nu lipsa investitorilor.
Ci lipsa încrederii.
România are nevoie de direcție, nu doar de dispute
Poate cea mai valoroasă concluzie a acestei discuții este simplă:
România nu mai are nevoie doar de dezbateri despre cine are dreptate.
Are nevoie de o dezbatere despre unde vrea să ajungă.
Pentru că țările nu cresc din scandaluri politice.
Cresc din direcții clare.
Iar economia nu așteaptă următoarea campanie.
Vezi întreaga emisiune cu Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, domnul Irineu Darău aici:
