Emiratele Arabe Unite dezvoltă rute alternative pentru exporturile de energie și pentru comerț, în încercarea de a reduce vulnerabilitatea provocată de războiul dintre Statele Unite și Iran. Anwar Gargash, consilier al președintelui Emiratelor, afirmă că economia țării nu poate rămâne dependentă de evoluțiile din Strâmtoarea Ormuz, afectată grav de conflict.
Războiul a avut consecințe importante pentru statele arabe din Golf. Iranul a lansat rachete asupra Emiratelor Arabe Unite și a atacat petroliere ale țării în Strâmtoarea Ormuz.
„Exporturile noastre de energie nu vor fi ținute ostatice și nici comerțul sau activitatea noastră economică”, a declarat Gargash la Hili Forum, organizat în Abu Dhabi.
Emiratele caută alternative la Strâmtoarea Ormuz
Abu Dhabi încearcă să-și reducă dependența de una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Înainte de conflict, prin Strâmtoarea Ormuz tranzita aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu energie.
Iranul și-a pus în aplicare amenințarea de a închide această rută maritimă. Blocajul a provocat o creștere puternică a prețurilor la energie și a contribuit la declanșarea unei crize economice globale.
Pentru Emiratele Arabe Unite, dezvoltarea unor alternative pentru transportul energiei și al mărfurilor a devenit astfel o prioritate strategică.
Încrederea în Iran ar putea avea nevoie de decenii pentru a fi refăcută
Gargash nu exclude o eventuală normalizare a relațiilor dintre Emirate și Iran. El avertizează însă că atacurile produse în timpul războiului au provocat o deteriorare profundă a încrederii. Reconstruirea acesteia ar putea dura chiar zeci de ani.
Oficialul a criticat și incapacitatea statelor arabe din Golf de a transforma preocupările comune privind Iranul într-o strategie coordonată.
Qatar: Alianța cu SUA este importantă, dar nu suficientă
O poziție asemănătoare a fost exprimată la forum de purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe din Qatar, Majed al-Ansari. Acesta consideră că țările din Golf nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe parteneriatul strategic cu Statele Unite pentru propria securitate.
„Trebuie să înțelegem în Golf că prezența forțelor internaționale în regiune și o alianță strategică cu SUA sunt foarte importante, dar nu sunt suficiente”, a declarat al-Ansari.
În opinia sa, statele din regiune trebuie să-și dezvolte capacitatea de a-și asigura singure securitatea.
Șase luni de război au scos la iveală vulnerabilitățile regiunii
Gargash a subliniat, la rândul său, că parteneriatul cu Washingtonul rămâne esențial. Totuși, cele șase luni de conflict au demonstrat importanța dezvoltării unor capacități naționale de apărare.
„Securitatea noastră este prima noastră prioritate. Atunci când depindem în totalitate de alții, nu putem presupune întotdeauna că va fi și prioritatea lor”, a afirmat consilierul prezidențial.
Declarațiile sugerează că statele din Golf își reevaluează strategiile de securitate după experiența războiului cu Iranul.
Strâmtoarea Ormuz, obstacol major în negocierile cu Iranul
Statutul Strâmtorii Ormuz rămâne unul dintre principalele puncte de blocaj în negocierile dintre Washington și Teheran. Qatarul și Pakistanul mediază eforturile diplomatice.
Iranul susține că strâmtoarea aparține Iranului și Omanului. Statele arabe din Golf resping în mare măsură această interpretare și insistă asupra libertății de navigație.
„Libertatea de navigație nu este o concesie care trebuie acordată și nici un principiu care poate fi renegociat sub presiune”, a declarat Gargash.
Acesta consideră că orice soluție pe termen lung trebuie să includă garanții credibile împotriva unor noi atacuri iraniene asupra statelor arabe din Golf.
Armistițiul preliminar s-a destrămat
Conflictul a început după atacurile lansate de Statele Unite și Israel asupra Iranului la 28 februarie. Un armistițiu preliminar obținut în iunie nu a rezistat, iar eforturile pentru relansarea procesului de pace au înregistrat puține progrese.
În acest context, Emiratele Arabe Unite încearcă să-și reducă vulnerabilitatea economică și energetică, în timp ce statele din Golf discută tot mai des despre necesitatea unei capacități proprii de apărare.
