De ce stârnește îngrijorare acordul nuclear dintre SUA și Arabia Saudită? Mizele strategice care tensionează Orientul Mijlociu
DUBAI, 22 iulie (Reuters) – Planul administrației președintelui Donald Trump de a încheia un acord de cooperare nucleară civilă cu Arabia Saudită provoacă îngrijorări atât la Washington, cât și în Orientul Mijlociu. Aceasta se întâmplă deoarece, înțelegerea ar permite Riadului să îmbogățească uraniu și să proceseze combustibil nuclear uzat. Sunt vizate astfel două activități sensibile din punctul de vedere al proliferării armelor nucleare.
Deși acordul urmărește dezvoltarea sectorului energetic civil al Arabiei Saudite și consolidarea relațiilor strategice dintre cele două state, criticii avertizează că acesta ar putea deschide calea către o nouă cursă a înarmării nucleare în regiune.
Ce prevede acordul discutat de SUA și Arabia Saudită
Statele Unite și Arabia Saudită negociază de mai mulți ani un acord care ar permite accesul regatului la tehnologie nucleară americană. Totodată, acesta ar oferi companiilor din SUA oportunitatea de a participa la construirea viitoarelor centrale nucleare saudite.
Administrația Trump este pregătită să înainteze acordul Congresului american.
Însă documentul nu ar include două dintre garanțiile considerate până acum esențiale de Washington:
- interzicerea îmbogățirii uraniului pe teritoriul saudit;
- aplicarea unui protocol suplimentar de inspecții internaționale extinse din partea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Absența acestor restricții ridică semne de întrebare privind posibilitatea ca tehnologia nucleară civilă să fie folosită, în viitor, și în scopuri militare.
De ce este îmbogățirea uraniului atât de sensibilă
Îmbogățirea uraniului este necesară pentru alimentarea reactoarelor nucleare civile. Totuși, aceeași tehnologie poate produce, dacă materialul este rafinat la niveluri foarte ridicate, uraniu suficient pentru fabricarea armelor nucleare.
Majoritatea statelor care folosesc energie nucleară importă combustibilul deja îmbogățit și nu desfășoară acest proces pe propriul teritoriu.
Arabia Saudită a anunțat însă, la începutul anului 2025, că intenționează să îmbogățească uraniu pentru a produce așa-numitul „yellowcake”, combustibil destinat industriei nucleare civile și, eventual, exportului.
Regatul dispune și de propriile rezerve de minereu de uraniu.
De ce își dorește Arabia Saudită energie nucleară
Deși este cel mai mare exportator mondial de petrol, Arabia Saudită încearcă să își diversifice economia prin programul „Vision 2030”. Acest program a fost lansat de prințul moștenitor Mohammed bin Salman.
Obiectivele includ:
- reducerea emisiilor de carbon;
- diminuarea consumului intern de petrol pentru producerea energiei electrice;
- creșterea exporturilor de țiței;
- alimentarea instalațiilor de desalinizare și a sistemelor de climatizare cu energie nucleară.
Potrivit Administrației pentru Informații Energetice a SUA, în 2024 aproximativ 68% din electricitatea Arabiei Saudite era produsă din gaze naturale. În schimb, 32% provenea din arderea petrolului.
În lunile de vară, consumul intern pentru producerea energiei electrice ajunge la aproximativ 1,4 milioane de barili de petrol pe zi.
Temeri privind proliferarea armelor nucleare
Riadul este semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară (NPT) și s-a angajat să nu dezvolte arme nucleare.
Totuși, liderii saudiți au declarat în repetate rânduri că, dacă Iranul va obține arma nucleară, Arabia Saudită va urma același drum.
Această poziție alimentează suspiciunile privind intențiile pe termen lung ale regatului.
În plus, criticii observă că Washingtonul justifică presiunile exercitate asupra Iranului tocmai prin opoziția față de programul său de îmbogățire a uraniului. Aceasta ridică întrebări privind consecvența politicii americane.
Ce câștigă Statele Unite
Pentru Washington, acordul ar avea atât beneficii economice, cât și strategice.
Companiile americane ar putea obține contracte de miliarde de dolari pentru construirea infrastructurii nucleare saudite.
În același timp, implicarea directă a SUA în programul nuclear al regatului ar oferi autorităților americane o supraveghere mai atentă asupra dezvoltării acestuia.
Acordul este reglementat de Secțiunea 123 din Legea americană privind energia atomică din 1954. Această lege stabilește criterii stricte de neproliferare și impune aprobarea Congresului pentru astfel de înțelegeri internaționale.
Arabia Saudită are și alte opțiuni
Dacă negocierile cu Statele Unite vor eșua, Arabia Saudită poate apela la alți parteneri internaționali.
Printre statele interesate se numără:
- China, prin compania de stat China National Nuclear Corporation (CNNC);
- Rusia, prin compania Rosatom;
- Coreea de Sud, care a construit reactoare în Emiratele Arabe Unite;
- Franța, unul dintre liderii mondiali ai industriei nucleare.
Alegerea partenerului va depinde atât de condițiile financiare și tehnologice, cât și de restricțiile privind manipularea combustibilului nuclear.
Israelul privește cu îngrijorare negocierile
Israelul, principalul aliat al Statelor Unite în Orientul Mijlociu, s-a opus în repetate rânduri dezvoltării unui program nuclear civil în Arabia Saudită. Acest lucru se întâmplă de teama că acesta ar putea evolua, în timp, într-un program militar.
În același timp, acordul nuclear este analizat și prin prisma echilibrului strategic regional. Aceasta are loc în contextul tensiunilor persistente cu Iranul și al riscului declanșării unei noi curse a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu.
