Islandezii au votat împotriva reluării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Astfel pun capăt, cel puțin pentru moment, unei dezbateri care durează de peste un deceniu. Rezultatele referendumului arată că 52,8% dintre alegători au respins propunerea guvernului, în timp ce 47,2% au susținut-o.
Referendumul a avut o participare ridicată, de 82,5%, într-o țară cu aproximativ 400.000 de locuitori.
Premierul Kristrun Frostadottir a declarat după anunțarea rezultatelor că Islanda își va concentra eforturile pe consolidarea relațiilor existente cu Uniunea Europeană prin intermediul Spațiului Economic European (SEE). Islanda face parte alături de Norvegia și Liechtenstein din Spațiului Economic European (SEE).
„O lecție importantă pentru mine și pentru guvern este că oamenii sunt mulțumiți de acordul SEE”, a spus șefa guvernului.
Doar centrul capitalei Reykjavik a votat majoritar pentru negocieri
Rezultatele au evidențiat o divizare geografică clară. Din cele șase circumscripții electorale ale țării, doar cele două din centrul capitalei Reykjavik au susținut majoritar reluarea negocierilor cu Bruxelles-ul. Zonele rurale și suburbiile capitalei au votat în majoritate împotriva propunerii.
Frostadottir a afirmat că rezultatul referendumului înseamnă că tema aderării la Uniunea Europeană va fi abandonată pe durata mandatului actualei coaliții de centru-stânga.
Bruxelles-ul suferă un eșec simbolic
La Bruxelles, oficialii europeni urmăreau cu atenție scrutinul. Unii diplomați considerau că un eventual vot favorabil ar fi oferit un impuls procesului de extindere al Uniunii Europene. De asemenea, ar fi consolidat poziția blocului comunitar în regiunea arctică.
Un diplomat european a declarat pentru Reuters că rezultatul reprezintă „un regres clar pentru Bruxelles”. Temele suveranității și ale pescuitului au fost decisive pentru alegători.
Comisia Europeană a transmis că respectă decizia poporului islandez și a subliniat că Islanda rămâne un partener apropiat al Uniunii Europene.
Pescuitul, argumentul decisiv
Deși susținătorii aderării au invocat securitatea, tensiunile geopolitice și avantajele economice ale unei eventuale integrări europene, pescuitul s-a dovedit a fi principalul subiect al campaniei.
Industria pescuitului contribuie direct și indirect cu aproximativ 15% la PIB-ul Islandei și generează aproape 40% din veniturile din exporturi. Mulți alegători s-au temut că aderarea la UE ar putea limita controlul Islandei asupra apelor sale teritoriale și asupra cotelor de pescuit.
Liderul opoziției, Gudrun Hafsteinsdottir, care a condus campania pentru votul „Nu”, a susținut că promisiunile privind flexibilitatea regulilor europene nu oferă suficiente garanții pe termen lung.
Economia nu a convins suficient alegătorii
Guvernul a prezentat aderarea la UE drept o posibilă soluție pentru combaterea inflației și a ratelor ridicate ale dobânzilor. Banca Centrală a Islandei menține o dobândă-cheie de 8%, comparativ cu 2,25% în zona euro.
Susținătorii referendumului afirmau că aderarea și, eventual, adoptarea monedei euro ar putea reduce costurile de finanțare și ar oferi mai multă stabilitate economică.
Totuși, cercetătoarea Vilborg Asa Gudjonsdottir, de la Universitatea din Islanda, consideră că majoritatea populației nu a perceput o urgență economică sau de securitate care să justifice aderarea.
„Nu există o nevoie economică presantă pentru aderarea la Uniunea Europeană. Publicul nu pare să considere că există o urgență nici în domeniul securității și apărării”, a explicat aceasta.
O dezbatere care durează din 2009
Islanda a depus oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană în 2009, după criza financiară care a afectat grav economia țării. Negocierile au fost însă suspendate în 2013 de un guvern eurosceptic.
În ultimii ani, războiul din Ucraina, tensiunile din regiunea arctică și declarațiile președintelui american Donald Trump privind Groenlanda au readus subiectul în atenția publică.
Rezultatul referendumului arată însă că, pentru moment, majoritatea islandezilor preferă să rămână în afara Uniunii Europene și să continue cooperarea prin mecanismele existente.
