(Reuters) – Evaluările serviciilor de informații americane indică faptul că intervalul de timp necesar Iranului pentru a construi o armă nucleară nu s-a modificat față de vara trecută — când analiștii estimaseră că un atac american-israelian împinsese termenul la aproximativ un an. Trei surse familiare cu situația au confirmat aceste informații pentru Reuters.
Programul nuclear iranian: situația actuală
Evaluările privind programul nuclear al Teheranului au rămas în mare parte neschimbate. Chiar și după două luni de război pe care președintele american Donald Trump l-a declanșat, în parte, pentru a împiedica Republica Islamică să dezvolte o bombă nucleară, situația nu s-a modificat.
Cele mai recente atacuri americane și israeliene, care au început pe 28 februarie, s-au concentrat pe ținte militare convenționale. Totuși, Israelul a lovit și mai multe facilități nucleare importante.
Faptul că termenul estimat nu s-a modificat sugerează că împiedicarea semnificativă a programului nuclear iranian ar putea necesita distrugerea sau confiscarea stocului rămas de uraniu îmbogățit (HEU) aflat în posesia Teheranului.
Armistițiul din aprilie și criza energetică globală
Războiul a stagnat după ce SUA și Iranul au convenit un armistițiu pe 7 aprilie, pentru a relua negocierile de pace. Totuși, tensiunile rămân ridicate, deoarece cele două părți par profund divizate.
Între timp, Iranul a restricționat traficul prin Strâmtoarea Ormuz. Astfel, a blocat aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și a declanșat o gravă criză energetică globală.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declarat public că SUA urmăresc, prin negocierile în curs cu Teheranul, să se asigure că Iranul nu obține o armă nucleară.
Ce estimau serviciile de informații înainte de atacuri
Înainte de războiul de 12 zile din iunie, agențiile americane de informații concluzionaseră că Iranul ar fi putut produce suficient uraniu de grad militar pentru o armă. De asemenea, ar fi putut construi o bombă în aproximativ trei până la șase luni.
După loviturile americane din iunie, care au vizat complexele nucleare de la Natanz, Fordow și Isfahan, estimările au împins acest termen la aproximativ nouă luni până la un an.
Atacurile au distrus sau avariat grav cele trei instalații de îmbogățire cunoscute ca fiind în funcțiune la acea dată.
Uraniul dispărut: o problemă nerezolvată
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) nu a reușit să verifice locul în care se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%. Aceasta crede că aproximativ jumătate era depozitat într-un complex de tuneluri subterane la Centrul de Cercetări Nucleare de la Isfahan. Totuși, nu a putut confirma acest lucru de când inspecțiile au fost suspendate.
AIEA estimează că întregul stoc de HEU ar fi suficient, dacă ar fi îmbogățit în continuare, pentru fabricarea a 10 bombe nucleare.
Reacția Casei Albe
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, a declarat că operațiunea militară a eliminat facilitățile nucleare iraniene și a slăbit baza industrială de apărare a Teheranului.
Președintele Trump a transmis un mesaj ferm: „Iranul nu va fi niciodată lăsat să obțină o armă nucleară.”
Biroul Directorului Național de Informații nu a răspuns solicitării de comentarii.
Obiectivul SUA: eliminarea programului nuclear iranian
Oficialii americani, inclusiv Trump, citează în mod repetat necesitatea eliminării programului nuclear iranian ca obiectiv-cheie al operațiunii militare.
Vicepreședintele JD Vance a scris pe platforma X pe 2 martie: „Iranului nu i se va permite niciodată să obțină o armă nucleară. Acesta este scopul acestei operațiuni.”
Estimările neschimbate reflectă parțial focusul campaniei militare recente. Aceasta s-a concentrat pe capacitățile militare convenționale, pe conducerea Iranului și pe baza sa militar-industrială — nu pe ținte nucleare.
De ce este atât de greu să oprești programul nuclear iranian
Eric Brewer, fost analist senior de informații americane și specialist în programul nuclear iranian, a explicat că nu este surprinzător că estimările nu s-au modificat. Aceasta deoarece loviturile recente nu au vizat cu prioritate obiective nucleare.
Iranul deține în continuare tot materialul nuclear, cel mai probabil depozitat în situri subterane foarte adânci, inaccesibile muniției americane actuale.
În ultimele săptămâni, oficialii americani au analizat inclusiv posibilitatea unor raiduri terestre pentru a recupera HEU-ul din complexul de la Isfahan.
Iranul a negat în mod repetat că urmărește obținerea de arme nucleare. Agențiile americane de informații și AIEA susțin că Teheranul a oprit un program de dezvoltare a focoaselor nucleare în 2003. Totuși, unii experți și Israelul susțin că acesta a păstrat în secret elemente-cheie ale programului.
Asasinarea oamenilor de știință nucleari: un factor incert
Evaluarea precisă a capacității nucleare iraniene este dificilă chiar și pentru cele mai bune servicii de informații din lume.
Unii oficiali, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, au argumentat că loviturile americane asupra apărării aeriene iraniene au redus amenințarea nucleară. Aceasta s-a întâmplat deoarece a fost diminuată capacitatea Iranului de a-și apăra siturile nucleare.
Un alt factor este impactul asasinărilor oamenilor de știință nucleari iranieni de top comandate de Israel. David Albright, fost inspector nuclear ONU, a subliniat că, deși cunoașterea nu poate fi bombardată, expertiza practică poate fi distrusă:
„Cred că toată lumea este de acord că știința nu poate fi bombardată, dar know-how-ul cu siguranță poate fi distrus.”
