Adrian Rusu, avocat dedicat și june din Șcheii Brașovului, vorbește despre rădăcini, onoare și echilibrul dintre profesie și tradiție. O poveste caldă despre omul care poartă cu mândrie atât roba, cât și costumul de june.
Povestea lui Adrian Rusu este una despre rădăcini adânci și drumuri alese cu inima. Născut pe Valea Someșului, lângă Lechința și Beclean, el a ajuns în „Cetatea” Brașovului cu un geamantan vechi și multe speranțe. Aici, el a construit o familie, o carieră de avocat și o apartenență profundă la tradiția Junilor din Șcheii Brașovului.
De la Valea Someșului în Cetatea Brașovului
Adrian, povestea ta începe cu „oamenii simpli de pe Valea Someșului” și cu o copilărie în care costumul popular se purta firesc, nu festiv. Totuși, cum se vede Brașovul de astăzi prin ochii copilului care i-a „întâlnit” pe Rebreanu și Coșbuc în vorba vecinilor de la Lechința și Beclean?
Adrian Rusu răspunde cu emoție:
„Brașovul îl văd astăzi cu două priviri suprapuse. Una este a adultului care a învățat să construiască aici – o familie, o carieră, un rost. Cealaltă este privirea copilului de lângă Lechința și Beclean, pe Valea Someșului, care era de-a dreptul speriat de măreția orașului. Pentru copilul de atunci, Brașovul era «cetatea făgăduinței» și deopotrivă locul cu ceva familiar. Pe lângă asta, oameni de suflet m-au adoptat și ca om și ca proaspăt profesionist.
Doar că, atunci, nu știam să numesc ce mi se întâmpla. Doar trăiam clipa cu puterea tinereții alături de cei ce mi-au călăuzit pașii în anii de început ai vieții mele de adult. Ajutorul, imboldurile și susținerea lor (este vorba despre sora mamei, Emilia, și soțul ei, Ionuț) a făcut ca în scurt timp să îmi dau seama că Brașovul nu este doar un loc în care am ajuns. Mai mult, este locul în care m-am recunoscut și m-am inventat ceea ce sunt azi.”
Ai ajuns în Brașov cu „un geamantan vechi și mai multe speranțe decât certitudini”. Ce i-ar spune avocatul de astăzi acelui tânăr proaspăt absolvent care pășea prima dată pe sub Tâmpa?
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Adrian Rusu răspunde cu înțelepciune:
„Tânărul care eram atunci credea că drumul în viață trebuie să fie drept și rapid. Dar viața m-a învățat că cele mai importante lucruri se construiesc greu. Așa că i-aș spune să nu se teamă de încercări. Faptul că nu mi s-a deschis nimic ușor a fost, de fapt, un avantaj. Astfel, m-a obligat să mă definesc.
Și i-aș mai spune să nu uite de unde a plecat și cine i-a fost alături în vremurile grele. Pentru că, în cele din urmă, ceea ce am devenit se sprijină deopotrivă și pe rădăcinile din care mă trag, și pe sufletele celor care m-au susținut atunci când am avut mai mare nevoie. În plus, i-aș mai aminti ceva (ceva ce le spun și copiilor mei și învățăceilor mei): «Ai răbdare. Nu te grăbi să ajungi undeva. Învață să devii.» Pentru că, privind în urmă, îmi dau seama că nu destinația a contat. Ci drumul care m-a format.”
Mai multe detalii newsbv.ro
