În ultimul deceniu, tehnologia a devenit parte inseparabilă din viața elevilor. Telefoanele inteligente, rețelele sociale, platformele educaționale și aplicațiile digitale sunt prezente zilnic în activitatea copiilor și adolescenților. Pentru mulți adulți, această realitate creează impresia că noile generații sunt „nativi digitali” și că se descurcă, în mod natural, în mediul online.
Raportul național privind nivelul de literație digitală al elevilor din România, realizat de BRIO la inițiativa UNICEF, cu sprijinul Ministerul Educației și Cercetării, arată însă o realitate mult mai complexă. Datele indică faptul că majoritatea elevilor din România folosesc tehnologia frecvent, dar nu stăpânesc suficient competențele necesare pentru a o utiliza critic, sigur și responsabil.
Aceasta este problema centrală pe care o scoate la iveală prima evaluare standardizată, la scară largă, a literației digitale: între accesul la tehnologie și competența digitală reală există un decalaj major, cu implicații directe asupra modului în care elevii învață, comunică și participă la viața socială.
De ce contează literația digitală în secolul XXI
În societatea contemporană, competențele digitale nu mai sunt opționale. Ele influențează:
- capacitatea de a învăța autonom,
- accesul la informație de calitate,
- integrarea pe piața muncii,
- participarea civică,
- protecția propriei identități,
- sănătatea emoțională și socială.
Un elev care nu știe să evalueze sursele, să-și protejeze datele sau să gestioneze riscurile online este vulnerabil, indiferent cât de „rapid” navighează pe telefon.
De aceea, raportul nu se concentrează pe competențe tehnice, ci pe literația digitală funcțională: capacitatea de a utiliza tehnologia cu discernământ, responsabilitate și autonomie.
Ce măsoară, de fapt, acest raport
Raportul analizează competențe reale de viață digitală: cum caută elevii informații, cum își gestionează conturile, cum colaborează online, cum reacționează la riscuri, cum folosesc tehnologia pentru învățare.
Evaluarea a fost realizată pe un eșantion național de 14.847 de elevi, selectați stratificat, din toate ciclurile preuniversitare: primar, gimnazial, liceal și profesional. Instrumentul a combinat itemi de cunoștințe, comportamentali și de autoevaluare, oferind o imagine integrată asupra competențelor.
Rezultatele sunt exprimate în scoruri de tip centilă, cu rol strict diagnostic.
Situația actuală: o competență fragilă la nivel de sistem
Primul mare semnal de alarmă vine din scorul median național: 44 de puncte centilă.
Această valoare indică faptul că jumătate dintre elevi se află sub acest nivel, iar cealaltă jumătate peste el, într-un context general modest.
Distribuția pe categorii arată mai clar amploarea problemei:
- 54,9% – funcționalitate limitată,
- 35,1% – risc moderat,
- 1,5% – risc major,
- 8,3% – funcționalitate bună,
- 0,2% – funcționalitate ridicată.
În total, peste 70% dintre elevi se află în zona de risc sau competență limitată.
Acest lucru nu înseamnă că elevii „nu știu nimic”. Înseamnă că, în majoritate, competențele lor sunt fragmentare și instabile. Ei pot folosi tehnologia pentru activități de bază, dar întâmpină dificultăți atunci când trebuie să:
- evalueze informații complexe,
- gestioneze situații de risc,
- lucreze autonom,
- folosească tehnologia strategic pentru învățare.
Mitul „nativului digital”: o percepție periculoasă
Unul dintre cele mai importante mesaje ale raportului este demontarea mitului conform căruia „tinerii se pricep automat la tehnologie”.
Datele arată clar că:
- utilizarea zilnică a telefonului,
- prezența constantă pe rețele sociale,
- consumul de conținut online
nu duc automat la competență digitală.
Mulți elevi sunt utilizatori rapizi și activi, dar:
- nu verifică sursele,
- nu înțeleg riscurile de securitate,
- nu protejează datele,
- nu folosesc tehnologia pentru învățare în mod eficient.
Această discrepanță este periculoasă, pentru că creează iluzia competenței și reduce motivația pentru formare reală.
Siguranța digitală: punctul cel mai vulnerabil
Analiza pe subdimensiuni arată un profil dezechilibrat al competențelor.
Elevii stau relativ bine la capitolul bunăstare digitală (gestionarea timpului, oboseală digitală), dar sunt mult mai slabi în domenii critice:
- protecția datelor personale,
- securitatea dispozitivelor,
- gestionarea identității online,
- colaborarea digitală responsabilă.
Toate aceste dimensiuni au mediane în jurul valorii de 35, mult sub media generală.
Aceasta înseamnă că mulți elevi:
- folosesc parole slabe,
- nu recunosc tentativele de phishing,
- nu știu cum să-și protejeze conturile,
- nu gestionează corect conflictele online.
Într-o societate în care fraudele digitale, manipularea și hărțuirea sunt în creștere, aceste vulnerabilități au consecințe reale.
Progres lent și lipsa unei traiectorii clare în școală
Un alt rezultat important este lipsa unor „salturi” clare de competență între ciclurile de școlarizare.
Deși scorurile cresc ușor odată cu vârsta, această creștere este:
- lentă,
- neuniformă,
- dependentă de context.
Nu există diferențe majore între elevii de gimnaziu și cei de liceu, așa cum ne-am aștepta într-un sistem bine structurat.
Problema nu este că școala „nu face nimic”, ci că nu există o progresie curriculară explicită și coerentă pentru competența digitală.
Elevii învață „din mers”, din experiențe informale, nu printr-un parcurs educațional bine planificat.
Inegalitățile urban–rural: o problemă structurală
Raportul confirmă un fenomen cunoscut în educația din România: decalajele între urban și rural.
Datele arată că:
- 46,8% dintre elevii din rural sunt în risc,
- comparativ cu 31,4% în urban.
În același timp, doar 6,5% dintre elevii din rural ating niveluri bune, față de 9,5% în urban.
Diferența mediană de 4–5 puncte centilă este constantă pe grupe de vârstă.
Aceste diferențe nu reflectă capacitatea intelectuală a elevilor, ci:
- accesul inegal la resurse,
- infrastructura diferită,
- oportunitățile educaționale limitate,
- sprijinul familial variabil.
Fără intervenții specifice, aceste decalaje tind să se perpetueze.
Ce influențează, de fapt, competența digitală a elevilor
Datele din raport arată clar că performanța digitală nu apare întâmplător. Ea este rezultatul unei combinații complexe de factori care țin de familie, școală, comportamente și motivație personală.
Mediul familial și capitalul educațional
Mediul de acasă joacă un rol esențial în formarea competențelor digitale.
- Elevii ai căror părinți au studii superioare ating, în medie, 45–47 de puncte.
- Cei proveniți din familii cu nivel educațional scăzut rămân sub 40 de puncte.
- Numărul de cărți din locuință este un indicator important al performanței digitale.
Aceste date arată că literația digitală începe, de multe ori, dintr-un climat favorabil învățării creat în familie.
Accesul la tehnologie: punct de plecare, nu garanție
Internetul, dispozitivele și spațiul de studiu sunt condiții necesare, dar nu suficiente.
- Elevii cu internet acasă obțin aproximativ 44 de puncte, față de sub 38 în cazul celor fără acces.
- Deținerea unui dispozitiv personal aduce un avantaj de 3–4 puncte.
Totuși, simpla conectare nu garantează competența. Contează ce fac elevii cu tehnologia, nu doar dacă o au.
Rolul școlii în formarea competențelor digitale
Utilizarea tehnologiei în activitățile didactice are un impact real atunci când este constantă și bine integrată.
- Elevii care folosesc frecvent instrumente digitale la clasă ating peste 44 de puncte.
- Cei care utilizează aplicații educaționale au, în medie, cu 4 puncte mai mult.
Tehnologia devine eficientă atunci când sprijină învățarea, nu când este folosită ocazional.
Practicile digitale ale elevilor: calitatea utilizării contează
Raportul arată că tipul de activitate online este mai important decât timpul petrecut pe ecran.
Activitățile asociate cu rezultate mai bune:
- căutarea de informații,
- crearea de conținut,
- documentarea pentru școală.
Activitățile cu impact redus:
- jocurile online,
- consumul pasiv de videoclipuri.
Elevii care învață singuri să folosească aplicații noi obțin, în medie, cu 4 puncte mai mult decât cei dependenți de ajutor extern.
Încrederea în sine: motorul invizibil al competenței digitale
Unul dintre cele mai puternice rezultate ale raportului este legat de motivație.
- Elevii încrezători ating scoruri de aproximativ 46 de puncte.
- Cei nesiguri rămân sub 38.
- Diferențele pot ajunge la 8–10 puncte.
Cei care cred că tehnologia este utilă și că pot învăța rapid sunt mai dispuși să experimenteze, să greșească și să progreseze.
Un model integrat al dezvoltării competenței digitale
Toate aceste date duc la aceeași concluzie: competența digitală nu se construiește printr-o singură măsură.
Ea apare acolo unde se întâlnesc:
- sprijinul familiei,
- resursele materiale,
- școala implicată,
- practicile corecte de utilizare,
- motivația personală.
Accesul la tehnologie este doar începutul. Fără educație, ghidaj și încredere, digitalizarea rămâne superficială.
Recomandări
Rezultatele raportului arată că îmbunătățirea literației digitale nu poate fi realizată prin măsuri izolate sau intervenții temporare. Este nevoie de o abordare coerentă și coordonată, care să vizeze simultan curriculumul, formarea profesorilor, evaluarea competențelor și reducerea inegalităților educaționale. În acest context, raportul formulează următoarele recomandări:
- Tratarea literației digitale ca o competență fundamentală transversală
- Definirea unor repere naționale de competență digitală pe cicluri de școlarizare
- Introducerea evaluării periodice cu rol diagnostic a competenței digitale
- Reducerea decalajelor urban–rural prin intervenții țintite
- Consolidarea formării inițiale și continue a cadrelor didactice
- Corelarea competenței digitale cu alte domenii de literație
- Utilizarea datelor de evaluare pentru politici bazate pe evidențe
- Disocierea explicită a literației digitale de utilizarea excesivă a ecranelor
Aceste măsuri vizează construcția unui sistem sustenabil, nu soluții temporare.
Concluzie: de la infrastructură la competențe reale
Raportul privind literația digitală a elevilor din România transmite un mesaj clar: problema principală nu este lipsa tehnologiei, ci lipsa unei construcții sistematice a competențelor.
Astăzi:
- majoritatea elevilor sunt conectați,
- puțini sunt cu adevărat pregătiți,
- vulnerabilitățile sunt reale,
- inegalitățile persistă.
Fără o strategie coerentă, digitalizarea riscă să rămână un proces superficial, axat pe echipamente și platforme, nu pe formarea reală a elevilor.
Literația digitală este alfabetismul secolului XXI.
Modul în care România o construiește acum va determina capacitatea generațiilor viitoare de a învăța, de a munci și de a participa responsabil în societatea digitală.
