Experiențele traumatice ale părinților pot influența generațiile următoare, însă mecanismele sunt mai complexe decât sugerează teoriile populare despre „memoria ADN”. Cercetările susțin rolul mediului familial, al comportamentelor și al unor mecanisme biologice, dar nu demonstrează că amintirile unui strămoș sunt înscrise în gene și transmise urmașilor.
Trauma transgenerațională a devenit un subiect tot mai popular în psihologie și pe rețelele sociale.
Odată cu interesul public au apărut însă și numeroase terapii care promit identificarea și chiar „vindecarea” unor traume moștenite de la generațiile anterioare.
Știința oferă o imagine mult mai nuanțată.
Trauma poate influența generațiile următoare
Un eveniment traumatic nu afectează întotdeauna doar persoana care l-a trăit. Consecințele sale pot modifica relațiile din familie și modul în care sunt crescuți copiii.
De exemplu, o persoană care a trecut printr-o experiență severă poate deveni foarte vigilentă, retrasă sau excesiv de protectoare.
Copilul poate prelua anumite comportamente sau convingeri prin interacțiunea zilnică.
Astfel, nu este necesară existența unui mecanism genetic pentru ca efectele unei traume să ajungă la generația următoare.
Cum se transmit tiparele în interiorul familiei
Mediul în care crește un copil are o influență importantă asupra dezvoltării sale emoționale. Relația cu părinții, modul de exprimare a emoțiilor și reacțiile adulților la stres pot modela comportamentul copilului.
Există și factori sociali care pot continua timp de mai multe generații. Sărăcia, discriminarea, violența, migrația forțată sau pierderea locuinței pot produce consecințe de lungă durată.
Secretele familiale și anumite modele de educație pot contribui, de asemenea, la perpetuarea unor dificultăți.
Ce legătură există între epigenetică și traumă
Epigenetica este frecvent invocată în discuțiile despre trauma moștenită. Această ramură a biologiei studiază mecanismele care influențează activitatea genelor fără să schimbe secvența ADN.
Stresul intens poate fi asociat cu modificări ale unor mecanisme implicate în răspunsul organismului la stres.
Experimentele realizate pe animale au furnizat indicii că anumite efecte biologice pot persista la descendenți.
În cazul oamenilor, situația este însă mult mai dificil de demonstrat.
Nu există dovezi că amintirile sunt transmise prin ADN
Unele cercetări au analizat supraviețuitorii războaielor, foametei sau altor evenimente traumatice și generațiile următoare.
Au fost identificate anumite diferențe biologice.
Totuși, simpla existență a unei asocieri nu demonstrează că experiența a fost transmisă direct prin celulele reproducătoare.
La oameni există numeroși factori care pot influența rezultatele. Mediul familial, sarcina, alimentația, situația economică, educația și moștenirea genetică pot interveni simultan.
Prin urmare, cercetarea actuală nu susține ideea că o amintire precisă sau frica unui strămoș este stocată în ADN și transmisă intact generațiilor următoare.
Intergenerațional nu înseamnă întotdeauna transgenerațional
Există o diferență importantă între cele două concepte.
Un efect intergenerațional poate apărea atunci când mai multe generații sunt expuse direct sau indirect aceluiași factor.
Sarcina oferă un exemplu relevant. Atunci când o femeie însărcinată trece printr-un stres sever, acesta poate influența atât organismul mamei, cât și mediul în care se dezvoltă fătul.
Demonstrarea unei moșteniri biologice transgeneraționale presupune însă identificarea efectului într-o generație care nu a fost expusă direct.
La oameni, acest lucru este foarte dificil de separat de influențele sociale și familiale.
Ce este terapia transgenerațională
Denumirea nu descrie o singură formă standardizată de psihoterapie.
Sub aceeași etichetă pot fi întâlnite practici foarte diferite.
Unele pornesc de la terapii familiale recunoscute. Altele includ psihogenealogia, constelațiile familiale sau abordări cu elemente spirituale.
Această diferență este importantă.
Faptul că relațiile și experiențele familiale pot influența sănătatea psihică nu demonstrează eficiența tuturor terapiilor promovate drept „transgeneraționale”.
Genograma poate fi utilă, dar are limite
În practica psihologică poate fi utilizată genograma. Aceasta este o reprezentare a structurii familiei și poate include relații, evenimente importante, boli sau pierderi.
Instrumentul poate ajuta specialistul și pacientul să observe anumite tipare.
Totuși, apariția aceluiași comportament sau a aceleiași probleme în mai multe generații nu demonstrează automat existența unei moșteniri biologice.
Tiparul poate avea explicații sociale, culturale, economice sau comportamentale.
Ce știm despre constelațiile familiale
Constelațiile familiale sunt uneori promovate ca metodă pentru identificarea problemelor transmise între generații.
Cercetările disponibile sunt însă limitate.
Unele studii au raportat îmbunătățiri în cazul participanților, însă calitatea generală a dovezilor a fost evaluată ca fiind redusă.
Au fost raportate și efecte nedorite la o parte dintre participanți.
Prin urmare, constelațiile familiale nu ar trebui prezentate ca tratament cu eficiență demonstrată pentru depresie, anxietate, tulburare de stres posttraumatic sau alte afecțiuni psihice.
Semne care pot indica afirmații pseudoștiințifice
Prudența este necesară atunci când un practician oferă explicații categorice pentru probleme complexe.
Promisiunile de vindecare garantată sau foarte rapidă reprezintă un semnal de alarmă.
Același lucru este valabil pentru afirmațiile potrivit cărora bolile, dificultățile financiare sau relațiile nereușite provin obligatoriu din experiențele strămoșilor.
Referirile la „memoria ADN”, blesteme sau energii nu trebuie prezentate ca explicații medicale demonstrate.
O altă problemă apare atunci când imaginația, intuiția sau experiențele simbolice sunt prezentate drept dovezi despre evenimente care s-ar fi petrecut în trecutul familiei.
Un risc și mai mare apare dacă persoanei i se recomandă să întrerupă un tratament medical sau psihiatric.
Cum poate fi verificat un psiholog sau psihoterapeut
Persoanele care caută ajutor pentru probleme emoționale ar trebui să verifice pregătirea profesională a specialistului.
În cazul psihologilor și psihoterapeuților trebuie urmărite dreptul de practică, specializarea și formarea profesională.
Participarea la un curs privat nu este echivalentă automat cu pregătirea profesională necesară practicării psihoterapiei.
Un specialist responsabil ar trebui să explice limitele metodei utilizate și să evite prezentarea ipotezelor drept certitudini.
Istoria familiei contează, dar nu explică totul
Explorarea trecutului familial poate avea valoare în psihoterapie.
Experiențele părinților și bunicilor pot influența relațiile, regulile familiei și modul în care oamenii reacționează la anumite situații.
Totuși, trecutul nu reprezintă singura explicație pentru problemele unei persoane.
Trauma transgenerațională nu este un diagnostic psihiatric distinct, iar simptome precum anxietatea, depresia sau stresul posttraumatic necesită evaluare individuală.
Cercetarea susține ideea că efectele unor experiențe dificile se pot propaga între generații. Nu susține însă concluzia că oamenii poartă în ADN amintirile strămoșilor sau că orice dificultate prezentă poate fi explicată prin trecutul familiei.
Sursa: descopera.ro
