Epidemia de Ebola din Republica Democrată Congo a devenit cea mai gravă înregistrată vreodată în această țară și se apropie de pragul de 4.000 de cazuri. Organizațiile internaționale avertizează că virusul se răspândește de cinci ori mai rapid decât în focarele anterioare. Acest lucru se întâmplă pe fondul întârzierii depistării cazurilor, al conflictelor armate și al lipsei unui vaccin eficient pentru tulpina implicată.
Epidemia se extinde într-un ritm fără precedent
Potrivit autorităților sanitare, actualul focar de Ebola se răspândește mult mai rapid decât epidemiile anterioare.
În timp ce epidemia din perioada 2018–2020, cea mai gravă din istoria Republicii Democrate Congo până acum, a avut nevoie de peste zece luni pentru a depăși 2.000 de cazuri confirmate, actualul focar a atins acest prag în aproximativ două luni.
Până la sfârșitul lunii iulie, epidemia devenise deja cea mai mare înregistrată vreodată în țară. Aceasta s-a întâmplat la mai puțin de trei luni de la declararea oficială.
La nivel mondial, aceasta este deja a doua cea mai mare epidemie de Ebola din istorie, după cea din Africa de Vest (2014–2016), care a provocat peste 28.000 de îmbolnăviri și 11.000 de decese.
Virusul s-a răspândit luni întregi fără să fie detectat
Specialiștii spun că una dintre principalele cauze ale extinderii rapide este faptul că virusul a circulat nedetectat timp de mai multe luni. Tulpina responsabilă de actuala epidemie aparține speciei Bundibugyo, o variantă rară a virusului Ebola.
Primele cazuri au fost diagnosticate greșit, unele fiind confundate cu alte afecțiuni abdominale. De asemenea, procedurile tradiționale de înmormântare au favorizat transmiterea virusului înainte ca autoritățile să realizeze amploarea focarului.
Ulterior, personalul medical a utilizat inițial teste destinate unei alte specii de Ebola. Totodată, unele probe biologice au fost manipulate necorespunzător. Aceste lucruri au întârziat confirmarea diagnosticului și izolarea cazurilor.
Echipele de supraveghere sunt depășite de situație
Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 80% dintre noile infectări apar în afara lanțurilor de transmitere deja cunoscute. Acest lucru înseamnă că majoritatea cazurilor sunt descoperite abia după ce virusul s-a răspândit în comunitate.
Echipele responsabile cu identificarea contacților și monitorizarea persoanelor expuse spun că nu dispun de suficiente resurse și personal. Astfel, nu pot ține pasul cu numărul tot mai mare de îmbolnăviri.
Reducerea finanțării afectează lupta împotriva epidemiei
Răspunsul autorităților este îngreunat și de reducerea fondurilor destinate programelor de sănătate publică. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, până la jumătatea lunii iulie fusese acoperită mai puțin de jumătate din finanțarea necesară pentru combaterea epidemiei din estul Republicii Democrate Congo.
În plus, numeroși lucrători din sistemul sanitar au protestat din cauza salariilor restante. Mai mult, programele privind apa potabilă și igiena au fost afectate de reducerea ajutorului internațional.
Nu există vaccin și nici tratament aprobat
Spre deosebire de epidemiile provocate de tulpina Zaire a virusului Ebola, pentru care există vaccinuri și tratamente aprobate, în cazul speciei Bundibugyo nu există, în prezent, un vaccin autorizat și nici un tratament cu eficiență demonstrată.
Această situație limitează semnificativ posibilitățile de control al epidemiei și crește riscul extinderii rapide a virusului.
Conflictele armate complică intervenția
Epidemia este concentrată în estul Republicii Democrate Congo, o regiune afectată de conflicte armate de zeci de ani. Violențele îngreunează accesul echipelor medicale în comunitățile afectate. În plus, acestea împiedică transportul materialelor sanitare și complică identificarea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii.
În plus, atacurile asupra spitalelor și personalului medical continuă să afecteze intervențiile de urgență.
Mobilitatea populației favorizează răspândirea virusului
Autoritățile sanitare avertizează că deplasările frecvente ale populației între orașe, tabere pentru persoane strămutate și statele vecine contribuie la răspândirea bolii. Regiunea afectată reprezintă un important nod comercial și de migrație. Din acest motiv, monitorizarea persoanelor infectate și limitarea transmiterii virusului sunt dificile.
Experții avertizează că, fără finanțare suplimentară, întărirea supravegherii epidemiologice și acces la noi tratamente, epidemia riscă să continue să se extindă într-un ritm fără precedent.
