Este inteligența artificială mai bună decât oamenii la recunoașterea fețelor? Un nou studiu oferă răspunsul

Inteligența artificială (AI) este utilizată tot mai frecvent pentru recunoașterea facială, de la controlul la frontiere și identificarea suspecților până la deblocarea telefoanelor mobile. Deși tehnologia a devenit extrem de performantă, ea continuă să ridice semne de întrebare privind confidențialitatea, discriminarea și drepturile civile.

Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Notre Dame arată că cele mai avansate sisteme de inteligență artificială pot identifica fețele la fel de bine ca cei mai buni experți umani. Totuși, atât oamenii, cât și algoritmii au limite importante care trebuie luate în considerare.

AI a ajuns la nivelul celor mai buni specialiști

Cercetarea, coordonată de profesorul Ahmed Abbasi, a comparat performanța unor sisteme comerciale și open-source de recunoaștere facială cu răspunsurile oferite de aproximativ 4.000 de participanți.

Rezultatele arată că algoritmii de ultimă generație au atins un nivel de precizie comparabil cu cel al experților în recunoașterea facială.

„Cele mai performante sisteme AI sunt acum la fel de bune ca cei mai buni specialiști umani. Dacă folosim inteligența artificială drept standard pentru o recunoaștere corectă, înseamnă că o mare parte dintre oameni nu sunt, de fapt, foarte buni la identificarea fețelor”, explică Ahmed Abbasi.

Trei factori influențează acuratețea

Studiul evidențiază că precizia recunoașterii faciale depinde în principal de trei elemente:

• rasa persoanei care încearcă să identifice o față;
• rasa persoanei din imagine;
• abilitatea naturală a fiecărui individ de a recunoaște fețe.

Persoanele cu o capacitate ridicată de recunoaștere facială au avut rezultate cu până la 15% mai apropiate de cele generate de sistemele AI.

Algoritmii nu sunt lipsiți de erori

Deși performanțele sunt impresionante, cercetătorii avertizează că sistemele de inteligență artificială nu sunt infailibile.

Modelele AI tind să fie mai puțin precise atunci când analizează fețele unor grupuri etnice insuficient reprezentate în bazele de date folosite pentru antrenarea algoritmilor.

Pentru verificarea acestor diferențe, cercetătorii au utilizat 329 de fotografii standardizate reprezentând persoane din diferite grupuri rasiale.

„Aceste limitări sunt cunoscute în domeniul viziunii computerizate de peste două decenii și sunt dificil de eliminat complet”, precizează autorii studiului.

Și oamenii greșesc

Autorii atrag atenția că dezbaterea publică se concentrează aproape exclusiv asupra erorilor inteligenței artificiale. În același timp, se ignoră faptul că și oamenii pot face greșeli importante.

Acest aspect este relevant mai ales în anchetele penale, unde sistemele AI identifică potențiali suspecți. Totuși, decizia finală aparține unui operator uman.

„Trebuie să fim conștienți și de limitele recunoașterii umane, în special în situații cu miză ridicată, cum sunt declarațiile martorilor oculari”, afirmă Abbasi.

Probleme juridice și de transparență

Studiul atrage atenția și asupra caracterului de „cutie neagră” al multor sisteme comerciale de recunoaștere facială, ale căror algoritmi nu sunt publici.

Autorii amintesc cazul State v. Arteaga, din statul american New Jersey, în care instanța a obligat poliția să dezvăluie modul de funcționare al sistemului AI folosit drept probă, pentru ca inculpatul să își poată exercita dreptul la apărare.

Viitorul aparține colaborării dintre oameni și inteligența artificială

Concluzia cercetării este că viitorul recunoașterii faciale nu depinde doar de performanța algoritmilor. El depinde și de modul în care oamenii interpretează rezultatele acestora.

În loc ca inteligența artificială să înlocuiască factorul uman, cercetătorii consideră că ambele componente trebuie evaluate împreună. Astfel, se pot asigura decizii cât mai corecte, transparente și echitabile.

Sursa: medicalxpress.com