Noile tarife ale lui Donald Trump mută atenția spre balanța de plăți; economiștii nu văd o criză
24 februarie (Reuters) – Tarifele temporare de 15% anunțate de președintele Donald Trump, menite să înlocuiască măsurile anulate de U.S. Supreme Court, urmăresc să rezolve o problemă pe care mulți economiști spun că nu o văd ca fiind reală. Mai exact, este vorba de o presupusă criză a balanței de plăți a SUA.
Această situație face ca noile taxe vamale să fie vulnerabile la noi provocări juridice.
Tarifele bazate pe o lege rar folosită
La câteva ore după ce Curtea Supremă a anulat o mare parte din tarifele impuse în baza Legii privind Puterile Economice de Urgență (IEEPA), Trump a anunțat noi taxe în temeiul Secțiunii 122 din Legea Comerțului din 1974. Acesta este un act normativ care nu a mai fost utilizat anterior.
Colectarea tarifelor de 15% a început la miezul nopții de marți, în timp ce taxele IEEPA de 10%–50% au fost suspendate.
Secțiunea 122 permite președintelui să impună tarife de până la 15% pentru maximum 150 de zile. Aceste tarife sunt destinate să combată „deficite mari și grave ale balanței de plăți”.
Administrația Trump a argumentat că există un astfel de deficit, invocând:
- un deficit comercial anual de 1.200 miliarde de dolari;
- un deficit de cont curent de 4% din PIB;
- inversarea surplusului de venituri primare al SUA.
Economiștii contestă ideea unei crize
Mai mulți experți, inclusiv fosta directoare adjunctă a FMI, Gita Gopinath, resping această interpretare.
„Putem fi de acord că SUA nu se confruntă cu o criză a balanței de plăți”, a declarat Gopinath pentru Reuters, subliniind că o astfel de criză presupune pierderea accesului la piețele financiare. În plus, o criză a balanței presupune și costuri uriașe de împrumut.
Ela a explicat că balanța negativă a veniturilor primare se datorează creșterii investițiilor străine în acțiuni și active americane. Aceste active au performat mai bine decât cele externe.
Mark Sobel, fost oficial al Trezoreriei SUA și al FMI, a subliniat că astfel de crize apar mai ales în țările cu cursuri fixe de schimb. Totuși, acestea nu sunt specifice unei economii cu dolar flotant stabil.
La rândul său, Josh Lipsky, de la Atlantic Council, a precizat că un deficit comercial nu este echivalent cu o criză a balanței de plăți.
O opinie diferită: există totuși un argument?
O perspectivă mai nuanțată a fost oferită de Brad Setser, expert la Council on Foreign Relations.
Acesta a susținut că actualul deficit de cont curent este mult mai mare decât în perioada în care Richard Nixon a impus tarife în 1971. La acea vreme ele au fost impuse pentru a combate o criză similară.
În plus, poziția investițională netă internațională a SUA este mult mai slabă. Acest fapt ar putea oferi administrației un argument juridic.
„Statutul greșit pentru problemă”
Anterior, Departamentul Justiției a afirmat în instanță că Secțiunea 122 nu este potrivită pentru a gestiona un deficit comercial.
În documentele oficiale, autoritățile au arătat că deficitul comercial este „conceptual diferit” de un deficit al balanței de plăți.
Avocatul Neal Katyal, care a reprezentat reclamanții în fața Curții Supreme, a declarat pentru CNBC că utilizarea unei legi respinse anterior chiar de guvern face tarifele ușor de contestat.
„Este o bază juridică fragilă și ușor de atacat”, a spus acesta.
Posibile procese și cereri de rambursare
Nu este clar cine va iniția primele acțiuni în justiție împotriva noilor tarife.
Sara Albrecht, președinta Liberty Justice Center, organizație care a reprezentat mai multe firme mici afectate de tarifele IEEPA, a declarat că va monitoriza îndeaproape situația.
Prioritatea actuală este recuperarea sumelor plătite anterior de companiile americane, după ce Curtea Supremă a retrimis cazul unei instanțe inferioare pentru stabilirea pașilor următori.
Concluzie: tarife controversate și incertitudine juridică
Noile tarife impuse de Donald Trump aduc din nou în prim-plan dezbaterea privind deficitul comercial și balanța de plăți a SUA. Deși administrația susține existența unei probleme structurale grave, majoritatea economiștilor consideră că nu există o criză reală.
În acest context, măsurile riscă să fie contestate în instanță, iar viitorul politicii comerciale americane rămâne incert.
