Torino, 19 ianuarie (Reuters) – Când Torino a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă în 2006, orașul și-a schimbat imaginea. Dintr-un centru industrial gri, dominat de compania auto Fiat, a devenit un oraș cunoscut pentru mâncare, cultură și sport.
Totuși, Jocurile au lăsat și o moștenire dificilă: datorii mari și infrastructură nefolosită. Pentru organizatorii Jocurilor Milano–Cortina 2026, experiența Torino este un avertisment important.
Un impuls pentru moral și imagine internațională
Sloganul Jocurilor din 2006 a fost „Aici trăiește pasiunea”. Mulți localnici spun că evenimentul a adus un val de entuziasm și mândrie.
„Jocurile au fost foarte bune pentru moralul orașului și pentru vizibilitatea internațională, dar mai puțin bune ca moștenire de infrastructură pe termen lung”, a spus arhitectul Carlo Ratti.
Marco Boglione, fondatorul companiei Basicnet, care deține branduri precum Kappa și Superga, își amintește Jocurile ca pe un efort colectiv al orașului.
„Toată lumea a fost implicată. Autorități, firme, comitetul olimpic. A fost ceva popular și a funcționat foarte bine”, a spus el.
De ce a vrut Torino Jocurile Olimpice
Candidatura orașului a apărut în anii ’90, când Torino încerca să nu mai depindă doar de Fiat. Compania, cândva un gigant al industriei auto, face astăzi parte din grupul global Stellantis.
Fostul șef Fiat, Giovanni Agnelli, a fost unul dintre susținătorii ideii de a aduce Jocurile Olimpice la Torino.
Ce a câștigat orașul
Jocurile au adus:
- săli sportive noi sau modernizate
- prima linie de metrou din Torino
- piețe pietonale
- legături rutiere mai bune cu stațiunile montane
„Ne-au pus pe hartă. Ne-au ajutat să devenim un oraș cu mai multe domenii de excelență, nu doar o industrie”, a spus Marco Gay, lider al mediului de afaceri local.
Turism în creștere, dar și clădiri abandonate
După Jocuri, turismul a crescut. Orașul are muzee importante, inclusiv cel mai vechi muzeu egiptean din lume, și un centru istoric renovat.
În ultimii ani, Torino a găzduit:
- concursul Eurovision
- finalele ATP la tenis
Ambele au avut loc în Inalpi Arena, o sală construită pentru Olimpiadă.
O altă clădire olimpică, patinoarul Oval, ar putea fi folosit la Jocurile Olimpice din Franța 2030.
Însă nu toate facilitățile au avut aceeași soartă.
Exemple de infrastructură abandonată:
- pista de bob din Cesana – închisă din 2011
- trambulinele de schi din Pragelato – abandonate
Satul Olimpic: probleme sociale și reabilitare
Unul dintre satele olimpice din Torino a avut o istorie dificilă. O perioadă, clădirile au fost vandalizate și ocupate de persoane fără adăpost și consumatori de droguri.
Zona a fost ulterior curățată și transformată în:
- locuințe pentru studenți
- locuințe sociale
„A fost mult de curățat, dar acum cartierul este din nou locuibil”, a spus Gilberto, un pensionar din zonă.
Totuși, o altă parte a satului, numită „arcate”, lângă fosta fabrică Fiat Lingotto, este încă abandonată. Există planuri pentru un parc biotehnologic și un centru sportiv, dar nimic nu este finalizat.
„Este păcat. Ar fi perfect pentru activități culturale”, a spus Aurora, studentă de 21 de ani.
Cât au costat Jocurile Olimpice
Potrivit profesorului Francesco Ramella de la Universitatea din Torino:
- cost total: 3,3 miliarde euro
- beneficii pe termen lung: 2,5 miliarde euro
- pierdere netă: aproximativ 1,3 miliarde euro
Milano–Cortina 2026: speranțe mai mari
Bugetul pentru Jocurile Olimpice din 2026 este de:
- 5,2 miliarde euro în total
- 3,5 miliarde din bani publici
- 1,7 miliarde din fonduri private
O analiză a Banca Ifis estimează beneficii de:
- 5,3 miliarde euro, inclusiv:
- 1,2 miliarde din turism
- 3 miliarde din infrastructură modernizată
Torino s-a oferit să găzduiască din nou Jocurile în 2026, folosind infrastructura existentă, dar oferta a fost respinsă. Orașul a refuzat apoi să fie co-organizator.
„Am făcut un bine orașului refuzând să participăm”, a spus Antonino Iaria, fost consilier urbanistic.
Datoriile care încă apasă orașul
Torino rămâne unul dintre cele mai îndatorate orașe din Italia.
- datorie totală (2025): 3,3 miliarde euro
- costuri anuale cu dobânzile: aproape 240 milioane euro
Aceste cheltuieli reduc bugetele pentru servicii sociale și ajutoare publice.
„După Olimpiadă, am fost nevoiți să tăiem cheltuieli importante”, a spus profesorul Guido Montanari, fost viceprimar.
El spune că, din această cauză, este împotriva organizării Jocurilor Olimpice.
