Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Vlad
Ziua Națională a României nu înseamnă doar defilări, parade militare și discursuri oficiale. Pentru unii istorici, este și prilej de a ne reaminti ceea ce, de multe ori, uităm sau ignorăm: că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost rezultatul unei lupte seculare, a unor jertfe enorme și a unui efort colectiv în care Brașovul a avut un rol central.
În emisiunea „Drumul spre succes” realizată de prof.univ.dr.habil Tiberiu Foris, realizată în studiourile Grupului de Presă Independent GPInews.live și newsbv.ro, gazda Tiberiu Foriș l-a avut invitat pe prof. univ. dr. Ioan Vlad, istoric, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, cetățean de onoare al Brașovului, Iașului, Lupșei și Zărneștiului, autor al trilogiei monumentale „Brașovul și Marea Unire”.
În dialogul lor, profesorul formulează o teză fermă: Brașovul nu este doar un oraș al Marii Uniri – Brașovul este chiar un centru istoric național al unității românești.
Marea Unire – „marea împărăție românească”
Prof. Ioan Vlad pornește de la o sintagmă creată de istoricul brașovean Aurel A. Mureșeanu, mai puțin cunoscut publicului larg: „Marea Unire – marea împărăție românească”.
Nu este vorba de imperialism, subliniază istoricul, ci de imaginea României întregite din 1918: o Românie „mare, rotundă, deplină”, rod al:
- luptei naționale seculare a românilor,
- alinierii „planetelor” – adică a contextului internațional favorabil,
- și recunoașterii, de către marile puteri, a dreptului românilor la unitate politico-statală.
România devine, după Marea Unire, una dintre țările de mijloc importante ale Europei, iar acest rezultat este, în cuvintele profesorului, o adevărată minune istorică.
Întreaga emisiune aici:
Brașovul – oraș al Marii Uniri, nedrept de puțin recunoscut
În manuale, conferințe și ceremonii oficiale, orașele Marii Uniri sunt, de obicei, enumerate astfel:
București, Alba Iulia, Iași, Oradea, Arad.
Brașovul apare, de multe ori, marginal sau deloc, deși:
- a fost nod central de comunicare și tipărire în spațiul românesc;
- a găzduit Gazeta Transilvaniei, o publicație care nu mai era doar locală, nici măcar doar transilvăneană, ci general-românească, citită deopotrivă în Moldova, Țara Românească și Ardeal;
- a avut un rol constant în pregătirea ideologică și organizatorică a luptei naționale.
Prof. Ioan Vlad insistă:
- „Ni se face o nedreptate nerecunoscându-ni-se marea contribuție brașoveană, de durată seculară și de mare amplitudine, pentru Marea Unire.”
De aceea, el pledează pentru consacrarea oficială a sintagmei:
„Brașov – oraș al Marii Uniri”.
Delegatia impresionantă a Brașovului la Alba Iulia
În decembrie 1918, Brașovul nu lipsește de la marea scenă a istoriei. Dimpotrivă, performanța sa este remarcabilă:
- 110 delegați brașoveni au avut credenționale și drept de vot la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia,
- din totalul de 1.228 de deputați care au votat Unirea Transilvaniei cu România.
Pe lângă aceștia, au mai mers la Alba Iulia sute de brașoveni fără mandat oficial, susținători, simpatizanți, oameni simpli dornici să fie martori ai istoriei.
Mai mult, delegația brașoveană a avut intervenții importante în ajunul votului, formulând propuneri pe textul hotărârii Adunării. Chiar dacă nu toate au fost acceptate, istoria le-a confirmat, ulterior, justețea.
Brașovul – oraș martir în Primul Război Mondial
În proiectul său, prof. Ioan Vlad propune ca Brașovul să fie recunoscut oficial și ca „oraș martir”, nu doar pentru Revoluția din 1989, ci și pentru Primul Război Mondial.
Câteva repere dramatice:
- În bătălia Brașovului din 1916, la Bartolomeu, au căzut aproximativ 250 de militari români, ale căror nume se regăsesc pe monumentul din zonă.
- În luptele de stradă din interiorul orașului, casă cu casă și stradă cu stradă, au murit aproximativ 1.000 de oameni.
- Alte sute de prizonieri au căzut pe dealurile Varte, Sprenghi, în Șchei și împrejurimi.
Brașovul devine, astfel, singurul mare oraș din România care se apără prin lupte de stradă în Primul Război Mondial, oferind o jertfă unică.
„Pentru acest lucru, trebuie creată instituția de oraș martir și pentru Primul Război Mondial”, spune istoricul.
Brașov – centru istoric național al unității românești
La ceremonia în care i s-a conferit titlul de cetățean de onoare al Brașovului, profesorul Ioan Vlad a lansat un proiect ambițios și profund fundamentat istoric:
- „Brașovul – centru istoric național al unității românești.”
Argumentele sale sunt:
- „Centru istoric” – pentru că rolul Brașovului în lupta națională este de durată seculară, de la Mihai Viteazul, Horea și revoluția de la 1848, până la Marea Unire;
- „Național” – pentru că impactul contribuțiilor brașovene depășește cu mult zona locală: presa, tipăriturile, ideile și liderii formați la Brașov au iradiat în întreg spațiul românesc.
Proiectul istoricului include un „Decalog al istoricului pentru consacrarea Brașovului ca centru istoric național al unității românești”, în care sunt prevăzute:
- Recunoașterea Brașovului ca oraș al Marii Uniri.
- Recunoașterea Brașovului ca oraș martir.
- Edificarea unui Monument al Marii Uniri la Brașov.
- Reconstituirea periodică a delegației brașovene la Alba Iulia.
- Reabilitarea toponimiei unioniste a municipiului Brașov.
- Recuperarea unor simboluri istorice esențiale (precum valtrapul lui Mihai Viteazul).
…și alte măsuri de memorie publică, educație și identitate locală.
Monumentul Marii Uniri pe dealul Sprenghi
Unul dintre cele mai spectaculoase puncte din proiect este propunerea de a ridica, la Brașov, un Monument al Marii Uniri într-un loc cu încărcătură istorică specială: dealul Sprenghi, în zona Bartolomeu.
Profesorul vede acel loc ca pe:
- o movilă naturală, similară cu movila artificială de la Waterloo,
- un spațiu încărcat de jertfă – acolo s-a luptat în 1916, în bătălia Brașovului.
Viziunea sa pentru monument:
- în vârf – o „horă a provinciilor”, cu fete în costume naționale reprezentând provinciile unite în 1918;
- în centru – un obelisc sau o coloană de tip Traian sau Brâncuși, pe care să fie reprezentat conturul României Mari;
- pe pante – un parc monumental al marilor personalități și al marilor momente ale luptei naționale: Mihai Viteazul, Radu Șerban, Constantin Brâncoveanu, lideri brașoveni și eroi locali;
- la bază – un complex muzeal dedicat Brașovului și Marii Uniri, cu spațiu pentru ceremonii, depuneri de coroane, expoziții și evenimente culturale.
Zona, aflată oricum în plină transformare urbană (sală polivalentă, parcări, zone sportive), ar putea deveni un nou centru simbolic al Brașovului, un loc în care istoria, identitatea și viața modernă se întâlnesc.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Recuperarea simbolurilor pierdute: valtrapul lui Mihai Viteazul
Un alt punct sensibil din proiectul lui Ioan Vlad este recuperarea valtrapului lui Mihai Viteazul, o piesă unică de patrimoniu:
- o catifea roșie, brodată cu fir gros de aur,
- folosită de Mihai Viteazul la parade, sub șaua calului,
- donată de domnitor în 1600 bisericii Sfântul Nicolae din Șchei.
După schimbarea radicală a raporturilor de putere în Brașov (1601), autoritățile săsești au sechestrat piesa, care a ajuns în colecția de covoare a Bisericii Negre, unde se află și astăzi.
S-au făcut mai multe încercări de recuperare, inclusiv în perioada Centenarului Marii Uniri. S-a demonstrat:
- că piesa există,
- că este autentică (chiar dacă pare să se mai păstreze doar o jumătate).
Cu toate acestea, ea nu a fost restituită comunității românești din Șchei, deși, după 1990, sașilor le-au fost retrocedate masiv proprietăți în centrul istoric al Brașovului.
În viziunea profesorului, restituirea valtrapului ar fi un gest minim, dar extrem de simbolic, de respect față de Mihai Viteazul și față de românism.
Toponimia Brașovului și „Piața Sfatului” – un nume problematic
Un capitol aparte îl reprezintă numele străzilor și piețelor din Brașov.
După Marea Unire, denumirile urbane au fost adaptate pentru a onora:
- Casa Regală,
- marile personalități unioniste,
- oamenii politici și culturali implicați în proiectul național (Tache Ionescu, Ion I.C. Brătianu ș.a.).
Comuniștii au schimbat masiv această toponimie. După 1990, unele nume istorice au fost restabilite, însă nu toate. Cazul emblematic este:
- fosta Piață Mare,
- devenită în epoca austro-ungară Piața Franz Josef,
- după 1918 – Piața Libertății,
- în comunism – Piața 23 August,
- iar după 1990, artificial și neistoric, „Piața Sfatului”.
De ce consideră istoricul că numele este problematic?
- „Sfatul” sau magistratul brașovean au fost, vreme de 600 de ani, instituții ale dominației săsești, adesea ostile românilor;
- în Casa Sfatului s-au pronunțat numeroase sentințe capitale împotriva românilor, iar în piață se afla ștreangul orașului;
- pentru români, acea instituție a reprezentat represiune, nu libertate.
În logica profesorului, este absurd ca tocmai reprezentanții majorității românești de astăzi să-și numească piața centrală după o instituție care i-a oprimat secole întregi.
El propune revenirea la un nume legat de destinația actuală – de exemplu „Piața Muzeului” – și relansarea unei dezbateri publice privind reabilitarea toponimiei unioniste.
Juni și simbolistica lor – armata românească a Ardealului înainte de 1918
Discuția ajunge și la Junii Brașovului, adesea priviți doar ca un element folcloric pitoresc. Prof. Ioan Vlad atrage atenția că:
- Juni nu au fost doar un grup de „călăreți de sărbătoare”,
- ci au avut, în timp, funcție simbolică militară și națională.
Uniformele, împărțirea în cete, jurământul, buzduganele, însemnele, tricolorul, denumirile categoriilor (Dorobanți, Călărași) – toate trimit la:
- ideea de armată românească în miniatură,
- la o prezență militară simbolică a românilor în Ardeal, acolo unde, până în 1918, nu exista armată românească oficială.
Până și intrarea lor în cetate este plină de semnificații:
românii nu aveau dreptul să intre, istoric, în cetate decât în condiții restrictive; după 1918, intrarea Junilor în cetate devine gest simbolic de cucerire românească a orașului.
Un proiect pentru viitorul Brașovului și al memoriei noastre colective
În finalul emisiunii, întrebat cum vede transpunerea în practică a proiectului său, prof. Ioan Vlad este realist, dar optimist:
- proiectul există, este scris, argumentat în cele peste 1.500 de pagini ale trilogiei „Brașovul și Marea Unire”;
- deja există susținători, în mediul academic, în societatea civilă și printre cetățenii implicați;
- multe dintre inițiative – precum recunoașterea Brașovului ca oraș al Marii Uniri și oraș martir, sau crearea unei legi privind „orașele Unirii” – nu presupun costuri materiale uriașe, ci voință politică și luciditate istorică.
În comparație cu monumente ridicate de văduvele de război și orfani, în perioada de sărăcie de după războaie, un Monument al Marii Uniri la Brașov, în secolul XXI, ar fi un efort perfect realizabil.
Mesajul profesorului este clar:
Brașovul este deja, prin istoria sa, un centru istoric național al unității românești.
Tot ce ne rămâne de făcut este:
- să conștientizăm acest lucru,
- să-l instituționalizăm,
- să-l legiferăm
- și să-l transmitem mai departe generațiilor viitoare.
