Autor: Doru Dima
Puține sărbători au reușit să traverseze atâtea secole și culturi precum Halloweenul. Este o combinație de rituale păgâne, obiceiuri creștine și influențe comerciale moderne. În fiecare an, pe 31 octombrie, milioane de oameni din întreaga lume se costumează. Ei decorează casele cu dovleci sculptați și își asumă, pentru o seară, rolul dintre viață și moarte, dintre joacă și mister.
Originea: Sărbătoarea celtică Samhain
Rădăcinile Halloweenului se întind cu peste 2.000 de ani în urmă, în Irlanda, Scoția și nordul Franței. Aici, celții celebrau Samhain – sfârșitul verii și începutul iernii. În calendarul lor, 1 noiembrie marca noul an, iar în noaptea de 31 octombrie se credea că vălul dintre lumea celor vii și cea a morților se subțiază. Acest eveniment permitea spiritelor să revină pe pământ.
Pentru a se proteja, oamenii aprindeau focuri sacre și purtau măști și costume. De asemenea, ei lăsau oferte pentru spirite pe mesele din fața caselor. Aceste obiceiuri aveau scopul de a alunga răul și de a aduce noroc în anul ce urma.
Transformarea creștină: de la Samhain la All Hallows’ Eve
Odată cu extinderea creștinismului în Europa, Biserica a încercat să înlocuiască sărbătorile păgâne cu unele creștine. În secolul al IX-lea, Papa Grigore al III-lea a stabilit ziua de 1 noiembrie ca „All Saints’ Day”. Aceasta a devenit Sărbătoarea Tuturor Sfinților.
Noaptea de dinainte a fost numită All Hallows’ Eve („Ajunul Tuturor Sfinților”), denumire care, în timp, s-a transformat în Halloween.
În loc de spirite și zei păgâni, oamenii comemorau acum sfinții, martirii și pe cei dragi care au murit. Însă multe dintre simbolurile și tradițiile vechi – precum costumele și focurile – au supraviețuit în forme adaptate.
Dovleacul, spiritele și colindatul
Cea mai cunoscută imagine asociată cu Halloweenul este dovleacul sculptat – „Jack-o’-lantern”. Tradiția provine dintr-o legendă irlandeză despre Jack cel Zgârcit, un om care l-a păcălit pe diavol și a fost condamnat să rătăcească pe pământ cu o lampă făcută dintr-un nap scobit.
Când irlandezii au emigrat în America, au descoperit că dovleacul era mai mare și mai ușor de sculptat decât napii. Așa a apărut simbolul modern al sărbătorii.
Tot în Statele Unite s-a răspândit și obiceiul „trick-or-treat” („păcăleală sau dulciuri”). În acest obicei, copiii merg costumați din casă în casă pentru a primi bomboane – o reinterpretare a colindatului medieval de Ziua Tuturor Sufletelor.
Cum a ajuns Halloweenul în România
Halloweenul a pătruns în România după 1990, odată cu influențele culturale occidentale, filmele americane, internetul și deschiderea spre lumea globalizată.
La început, a fost privit ca o curiozitate exotică – un pretext pentru petreceri tematice în cluburi sau școli de limbi străine. Cu timpul, s-a transformat într-o ocazie de distracție pentru copii și tineri. În marile orașe au apărut evenimente speciale, parade de costume, decoruri tematice și festivaluri de groază.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Deși unii o consideră o „sărbătoare importată” fără legătură cu tradițiile românești, Halloweenul s-a îmbinat treptat cu obiceiuri locale legate de pomenirea morților. Acestea includ Ziua Morților (1 noiembrie) sau Luminația în Transilvania. Astfel, și în România, perioada de la sfârșitul lui octombrie capătă o atmosferă de mister și reflecție asupra morții, împletită cu joaca și fantezia costumelor.
Semnificația de azi
Astăzi, Halloweenul este o sărbătoare a imaginației, a libertății de a te juca cu frica și de a o transforma în amuzament. Dincolo de dovleci și costume, ea continuă să simbolizeze trecerea, transformarea și legătura dintre lumi – teme universale, prezente în toate culturile.
Pentru unii e doar o petrecere cu costume. Pentru alții, o ocazie de a-și aminti de strămoși. Pentru toți, însă, Halloweenul rămâne o noapte în care realul și fantasticul se întâlnesc, iar lumina unei lumânări într-un dovleac pare să spună:
- „Nu te teme de umbre. Ele doar arată că undeva, în apropiere, este lumină.”
