Autor: Bogdan Ghioncu – consultant politic
Criza de încredere poate fi fatală unei națiuni
România se confruntă cu o criză de încredere la toate nivelurile: economic, social și educațional. Indicatorii de încredere economică sunt la minime post-pandemie. ESI este la 94,2 puncte pe trimestrul III. Ocuparea redusă, în special în rândul femeilor, accentuează incertitudinea și anxietatea populației. Potrivit INS, ocuparea este de 71,5% la bărbați vs. 54,4% la femei. De asemenea, prețurile ridicate ale locuințelor contribuie la această situație.
Sistemul educațional nu oferă siguranță. Astfel, 75% dintre români sunt nemulțumiți de calitatea educației. Studenții protestează față de reduceri și măsuri de austeritate. De asemenea, rata abandonului școlar depășește media europeană. România are cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu, cu 16,6% în 2023. Aceste cifre sunt mult peste media UE de 9,5%. În comparație, Polonia și Grecia au o rată de doar 3,7%. Iar Croația are cel mai mic abandon școlar, de doar 2%.
Impactul percepției corupției și al lipsei de coeziune socială
Peste toate acestea, percepția larg răspândită a corupției ca problemă majoră agravează sentimentul de neputință. Acest fapt slăbește coeziunea socială, subminând pe termen lung stabilitatea și competitivitatea României.
Asta ne face, ca națiune, să avem cel mai scăzut nivel de încredere socială dintre toate țările UE. Mai mult de jumătate dintre români sunt extrem de neîncrezători și resemnați. Datele Eurostat indică o medie de 5,8 pe o scară de la 0 la 10 în ceea ce privește încrederea românilor în ceilalți.
În comparație, țări precum Finlanda și Polonia înregistrează valori mai ridicate, de 7,3, respectiv 6,9. Aceste cifre evidențiază diferențele semnificative de coeziune socială dintre România și alte state europene. Mai mult, potrivit Eurofound, 6 din 10 tineri din țara noastră nu au încredere în instituțiile statului. Și un număr și mai mare de tineri nu au încredere nici în politicieni, nici în modul în care statul cheltuiește banii publici. Comparativ, nivelul de încredere socială este cel mai ridicat în țările nordice.
Acest tip de neîncredere socială poate avea efecte cu potențial negativ major pentru viitor. Va modela percepții, convingeri și va genera comportamente electorale dintre cele mai puțin bănuite.
România are nevoie de reformă, de schimbări structurale în domenii cheie. Acestea includ administrația, taxarea, educația sau sănătatea. Lipsa reformei înseamnă stagnare, complacere și, inevitabil, regres. Totuși, avem nevoie de reforme sistemice, în care mulți dintre votanți și-au pus speranța odată cu alegerea lui Nicușor Dan în funcția de Președinte. Ceea ce a început ca un tandem reformist, Nicușor Dan – Ilie Bolojan, s-a transformat rapid. A devenit o cursă solitară, de supraviețuire politică.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Puțini sunt factorii care pot destabiliza o națiune
În ultimele 3 luni, speranțele românilor au fost măturate de valuri de declarații ale decidenților politici, zdrobind încrederea întregii societăți într-un viitor liniștit și cât de cât prosper. Aceeași societate, amorțită de canicula lunilor de vară, a asistat impasivă la nașterea unui narativ nou. Acesta are implicații majore asupra vieții fiecărui român. În numai câteva zile s-a schimbat “placa” pe care am auzit-o în an electoral. De la stabilitate și siguranță, a trecut la incapacitate de plată și faliment național.
De la stabilitate și siguranță, la incapacitate de plată și faliment național.
Criza deficitului s-a instalat treptat, în liniște, pe parcursul ultimilor 5 ani. De la pandemia COVID, inflația este o constantă și a început să mănânce încet și sigur din veniturile românilor. A urmat o nouă criză, generată de războiul din Ucraina, care a agravat ceea ce deja nu arăta grozav pentru economia românească. Crizele politice nu au făcut altceva decât să adâncească și să acutizeze problemele economice.
Cu toții știam că deficitul este o problemă reală a economiei. Există un plan pe șapte ani pentru reducerea acestuia și revenirea la 3% în 2031. Nimeni nu a prevăzut și nici nu a explicat gravitatea situației. România a fost pusă în fața unei noi realități. Este vorba despre “celui mai mare deficit bugetar din Europa – 9,3% din PIB”.
Românii au auzit, pentru prima dată după 15 ani, cuvântul faliment național.
Am aflat vara aceasta că „suntem într-o situație complicată. Avem un deficit bugetar foarte mare” și că „va fi o perioadă dificilă”. Tot atunci am aflat, de la televizor, că „niciun guvern nu va putea face corecția fără creșteri de taxe și impozite”. Am aflat că avem „cheltuieli publice care cresc mult mai rapid decât veniturile” și că „măsurile de reducere a deficitului sunt necesare”. Totuși, acestea „vor aduce o contracţie economică…”. Românii au auzit, pentru prima dată în 15 ani, cuvântul faliment național.
Scenariul apocaliptic abătut asupra economiei românești nu este unul nou. El s-a repetat, cu recurența unui pendul, pe parcursul anilor ’90. A revenit în 2010 și, după alți 15 ani, ne lovim și astăzi de aceeași amenințare.
Cum vom depăși acest moment economic complicat. Cum vom recâștiga încrederea societății sunt întrebări la care clasa politică pare că nu are un răspuns până acum.
Bogdan Ghioncu este consultant politic cu experiență de peste 17 ani în campanii electorale la nivel național.
