Diviziunile transatlantice ies la suprafață în Asia: Europa respinge apelul SUA de a-și retrage influența din Indo-Pacific
Summitul de securitate Shangri-La Dialogue, desfășurat în Singapore, a scos la iveală o nouă tensiune geopolitică. Aceasta este diferențele de viziune dintre SUA și Europa în privința implicării în Asia, pe fondul unei prezențe diminuate a Chinei.
SUA: „Europa, concentrează-te pe Europa”
Într-un discurs rostit sâmbătă, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a avertizat că China reprezintă o amenințare „iminentă”. Este important să adăugăm că, el a cerut aliaților europeni să-și canalizeze eforturile în primul rând către securitatea continentului lor.
- „Preferăm ca majoritatea investițiilor europene să rămână pe continentul european… pentru ca noi să ne putem valorifica avantajele comparative ca națiune indo-pacifică în sprijinul partenerilor din regiune”, a spus Hegseth.
Totodată, Hegseth a remarcat absența omologului său chinez, Dong Jun. Beijingul a trimis în schimb doar un grup de cercetători militari de rang inferior. Aceștia au participat la evenimentul care adună lideri militari, diplomați, agenți de informații și comercianți de armament din întreaga lume.
Europa: Securitatea Pacificului și a Europei sunt interconectate
Oficialii europeni nu au fost însă convinși de argumentele SUA. Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a afirmat că Europa nu poate alege între teatrele geopolitice.
- „Este bine că facem mai mult în Europa, dar trebuie să subliniez că securitatea Europei și a Pacificului sunt profund interconectate. Dacă vă îngrijorează China, ar trebui să vă îngrijoreze și Rusia,” a spus Kallas, evidențiind sprijinul Beijingului pentru efortul de război al Rusiei în Ucraina și cooperarea militară cu Coreea de Nord.
Franța: Putere indo-pacifică autonomă
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a reiterat că țara sa rămâne o forță activă în Indo-Pacific. El a menționat prezența în teritoriile din Pacific și cei peste 8.000 de soldați desfășurați în regiune.
- „Nu suntem nici China, nici SUA. Nu vrem să depindem de niciuna dintre ele,” a declarat Macron, pledând pentru o „a treia cale” – o coaliție euro-asiatică care să nu fie obligată să aleagă între Beijing și Washington.
Prezența militară europeană în Asia: greu de înlocuit
Chiar dacă SUA își doresc o redistribuire strategică a resurselor europene, realitatea arată altfel. Relațiile militare și comerciale europene în Asia au fost construite de-a lungul deceniilor, unele fiind rareori făcute publice.
- Marea Britanie urmează să trimită un portavion în Singapore – parte dintr-un program început în 2017. Programul este destinat să susțină libertatea de navigație în Marea Chinei de Sud.
- Sub acordul de apărare Five Power Defence Arrangement, Londra cooperează militar cu Singapore, Malaezia, Australia și Noua Zeelandă.
- Franța găzduiește în prezent 200 de militari din Singapore care operează 12 avioane de luptă ușoare.
- Regatul Unit mai deține o tabără de antrenament în junglă și un batalion Gurkha de 1.200 de soldați în Brunei.
Industria de apărare europeană: o prezență consolidată
Un raport recent al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) subliniază că firmele europene de apărare sunt deja bine ancorate în regiune:
- „Companii precum Airbus, Damen, Naval Group și Thales sunt prezente de mult timp în Asia de Sud-Est, iar alte entități, precum Fincantieri (Italia) și Saab (Suedia), și-au extins activitatea în ultimul deceniu.”
Un exemplu recent: Saab este aproape de a câștiga un contract cu Thailanda pentru furnizarea de avioane Gripen. Aceasta se face în detrimentul F-16-urilor produse de Lockheed Martin.
Perspective diferite: Rusia, nu China, prioritară pentru unele state
Pentru Finlanda, cu o graniță lungă cu Rusia, mesajul SUA a avut mai mult sens. Ministrul Apărării Antti Hakkanen a declarat:
- „Când apărarea Europei este solidă, abia atunci putem redirecționa resurse. În prezent, toate țările europene trebuie să se concentreze în principal pe propria securitate, pentru ca SUA să poată interveni mai mult în Indo-Pacific.”
Concluzie
Summitul Shangri-La a arătat că alianța transatlantică este departe de o viziune unitară în privința Asiei. În timp ce SUA cer o Europă mai prezentă acasă, Europa insistă că lumea este interconectată. În această lumină, implicarea în Indo-Pacific nu este opțională, ci necesară.
