Colapsul flamingo din Africa de Sud: poluarea cu dejecții a gonit păsările roz din ultimul lor refugiu de reproducere
Lacurile alcaline devin din ce în ce mai puține pentru una dintre cele mai emblematice specii africane. Kamfers Dam, cândva o oază pentru flamingii mici, este acum un pericol biologic.
Flamingii mici, în pragul dispariției locale
Până acum cinci ani, flamingii mici (Phoeniconaias minor), spectaculoasele păsări roz ale Africii, aveau patru locuri esențiale de reproducere pe continent: două în Botswana și Namibia, un lac sodic în Tanzania și un baraj artificial în apropiere de orașul minier Kimberley, Africa de Sud.
Acum, mai există doar trei. Flamingii au părăsit complet barajul Kamfers, singurul loc din Africa de Sud unde se adunau în număr suficient pentru a se reproduce. Apa a devenit toxică din cauza vărsării continue de ape uzate netratate, iar dauna este confirmată de biologii conservatori și de o hotărâre judecătorească recentă.
Specie în declin, habitat în colaps
Deși Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) clasifică în prezent flamingii mici ca fiind „aproape amenințați”, numărul lor este în scădere accelerată. Se estimează că mai există între 2 și 3 milioane de exemplare, 80% dintre ele în Africa. Însă pierderea unui habitat de reproducere poate avea consecințe devastatoare.
Tania Anderson, biolog conservator specializat în flamingi, a declarat pentru Reuters că IUCN este pe cale să ridice nivelul de risc la „vulnerabil” – ceea ce înseamnă un risc ridicat de dispariție în sălbăticie. Motivul principal: distrugerea lacurilor sărate și a estuarelor puțin adânci în care aceste păsări pot supraviețui.
„Este extrem de tulburător ce s-a întâmplat la Kamfers Dam,” a spus Anderson. „Flamingii joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic al zonelor umede.”
De la „marea roz” la un lac al morții
Imaginile filmate în mai 2020 de Societatea pentru Mediu și Faună Sălbatică din Africa de Sud arătau mii de flamingi în Kamfers Dam, o explozie roz de viață. Dar în mai 2025, când reporterii Reuters au vizitat din nou locul, nu mai era niciunul.
Apa era acoperită de o mâzgă verzuiă, care bolborosea și emana un miros grețos de dejecții umane.
„Era un ocean de roz,” își amintește Brenda Booth, proprietara fermei de lângă lac. „Acum, pur și simplu au dispărut.”
Booth a obținut luna trecută o hotărâre judecătorească care obligă administrația locală din Kimberley – condusă de Congresul Național African (ANC) – să remedieze situația.
O uzină de epurare distrusă și un sistem la limită
„Stația de tratare a devenit din ce în ce mai disfuncțională, până când, în cele din urmă, aproximativ 36 de megalitri de ape uzate au fost deversați zilnic în lac, fără nicio filtrare,” a explicat avocatul Adrian Horwitz, cel care a deschis procesul.
Managerul municipalității, Thapelo Matlala, a declarat că stația a fost vandalizată și echipamentele au fost furate, oprind complet funcționarea. „Avem nevoie de 106 milioane de rand sud-africani (aproximativ 5,9 milioane de dolari) pentru a repara totul, dar nu avem banii,” a spus el.
Această ineficiență este una dintre cauzele pierderii majorității de 30 de ani a ANC la ultimele alegeri.
Flamingii și spirulina: o dietă delicată într-un mediu precar
Flamingii mici se hrănesc aproape exclusiv cu spirulină – o algă albastră-verde ce crește în lacurile alcaline. Asta limitează drastic locurile unde pot trăi și, mai ales, unde pot cuibări. În afara celor trei locuri rămase în Africa, mai există doar trei în India.
La Kamfers Dam, reproducerea a început în 2006, spune Ester van der Westhuizen-Coetzer, specialistă în zone umede din cadrul companiei miniere Ekapa. În 2020, au fost înregistrate 71.000 de exemplare și până la 5.000 de pui în fiecare sezon.
„Au ratat trei sau patru sezoane de reproducere,” spune ea. Mulți au murit și din cauza botulismului, o boală care se dezvoltă în apele contaminate.
Dezastrul e mai larg decât pare
Criza apelor uzate nu este un caz izolat. În întreaga Africă de Sud, stațiile de epurare sunt în colaps, iar experții avertizează că, fără intervenții urgente, întreaga rețea va ceda.
„Dacă nu se face nimic, tot sistemul se va degrada complet,” avertizează van der Westhuizen-Coetzer. „Impactul va fi uriaș – și nu doar asupra flamingilor.”
