Scriitorii australieni se opun folosirii operelor lor pentru antrenarea AI-ului: o criză de încredere și viitorul nesigur al industriei literare
Dezvăluirea care a stârnit revolta
Când s-a aflat că Meta a folosit un set de date ce conținea cărți piratate pentru a antrena cel mai nou model AI, Llama, scriitorii australieni au reacționat cu furie. Opere ale unor autori renumiți precum Liane Moriarty, Tim Winton, Melissa Lucashenko și Christos Tsiolkas au fost extrase fără permisiune de pe biblioteca online neoficială LibGen.
Această situație nu este singulară. Numeroase incidente au scos la iveală că volume publicate au fost utilizate fără acordul creatorilor lor în sisteme comerciale de inteligență artificială – fără credit și fără compensații.
Ce spun autorii australieni despre AI: primul studiu la scară largă
Un nou raport, „Sentimentul autorilor australieni față de AI-ul generativ”, realizat împreună cu Shujie Liang și Tessa Barrington, analizează pentru prima dată la scară extinsă percepțiile scriitorilor și ilustratorilor australieni față de această tehnologie în plină expansiune. Rezultatele arată un nivel de îngrijorare profund și larg răspândit.
Un refuz clar și categoric
În 2024, peste 400 de membri ai Australian Society of Authors au răspuns la un sondaj privind utilizarea AI, nivelul de cunoaștere a modului de antrenare a modelelor generative și disponibilitatea de a-și oferi lucrările pentru antrenament – cu sau fără plată.
- 79% au spus că nu ar permite folosirea operelor lor existente, nici măcar contra cost.
- 77% au spus același lucru despre lucrările viitoare.
- Jumătate dintre cei dispuși la negocieri ar cere cel puțin 1.000 AUD per operă, unii indicând sume de ordinul zecilor sau sutelor de mii.
Majoritatea – atât autori consacrați cât și debutanți – și-au exprimat un refuz ferm, ceea ce pune sub semnul întrebării viabilitatea acordurilor generale între edituri și companiile AI.
Pierderi financiare și o profesie în declin
Scriitorii nu sunt îngrijorați doar de trecutul lor profesional, ci și de viitor. 70% cred că AI-ul va înlocui locuri de muncă din industrie. Unii deja au pierdut contracte sau au fost ofertați cu tarife mai mici, în ideea că AI-ul reduce costurile.
Aceste temeri vin într-un context economic deja fragil. În 2022, venitul mediu anual obținut din scris de un autor australian era de doar 18.200 AUD. AI-ul riscă să erodeze și mai mult acest fundament precar.
Mai mult decât o chestiune de copyright
Problema nu este doar juridică sau financiară. 91% consideră profund nedreaptă folosirea operelor lor fără acord sau remunerație. Peste jumătate cred că AI-ul le poate imita stilul, ceea ce ridică probleme de autenticitate și înlocuire.
Pentru mulți, munca lor nu este doar proprietate intelectuală, ci expresia identității și creativității. Ideea că o mașină le poate replica vocea fără consimțământ li se pare o violare a muncii creative.
Lipsa transparenței – o sursă majoră de frustrare
Mulți autori înțeleg cum funcționează AI-ul generativ și pot diferenția între instrumentele care ajută creativitatea și cele care o înlocuiesc. Totuși, 80% nu știu dacă operele lor au fost deja folosite în astfel de sisteme.
Fără informații clare, consimțământul nu este posibil. Iar fără consimțământ, chiar și cele mai inovatoare aplicații AI vor fi privite cu suspiciune.
Viitorul industriei creative: în impas
AI-ul generativ transformă deja peisajul creativ, dar viitorul este incert. Dacă majoritatea autorilor refuză participarea, acordurile negociate devin improbabile.
Este mai mult decât o lipsă de reglementare – este o criză de încredere. Creatorii percep că valoarea muncii lor este subminată de sisteme care se bazează tocmai pe acea muncă.
Fără cooperare și respect reciproc, nu se poate construi un ecosistem creativ sustenabil. Dacă autorii nu mai văd un viitor viabil pentru ei în această industrie, impactul asupra culturii australiene va fi profund.
Concluzie: O conversație esențială care nu poate fi ignorată
Pentru ca Australia să aibă un sector creativ echitabil și orientat spre viitor, este esențial să includă scriitorii în această conversație. Fără ei, povestea națională riscă să devină una scrisă de alții – sau, mai grav, generată automat.
