Într-un context în care universitățile ar trebui să fie bastioane ale gândirii libere, pluralismului ideilor și dezbaterilor civice, recentele acțiuni ale administrației Trump față de Universitatea Columbia par să indice o tendință periculoasă: administrația încearcă să impună un consent decree, transformarea unor instituții de învățământ în terenuri de luptă ideologică, supuse unui control federal din ce în ce mai apăsător.
Columbia, un simbol al rezistenței academice, sub presiune
Universitatea Columbia este o universitate particulară din New York. A fost fondată în 1754 sub numele de King’s College. După revoluția americană, când și-a redeschis porțile în 1784, a primit numele de Colegiul Columbia. A devenit Universitatea Columbia în 1912.
Administrația încearcă să impună un consent decree (o hotărâre judecătorească oficială care descrie un acord încheiat între cele două părți într-un anumit caz juridic. Acest acord implică adesea ca una dintre părți să fie de acord să înceteze acțiunea în instanță dacă cealaltă parte îndeplinește anumite condiții) – un acord impus de o instanță, care ar obliga Universitatea Columbia să se conformeze unei serii de cerințe federale, monitorizate de un judecător. Teoretic, astfel de acorduri sunt menite să corecteze abuzuri sistemice. În practică, în acest caz, par mai degrabă un instrument de intimidare în special cu impunerea acestui consent decree din partea administrației.
Columbia a făcut deja pași către conformare: interzicerea măștilor în timpul protestelor, intensificarea securității, restricționarea exprimării studențești. Dar guvernul nu pare satisfăcut. Se cere mai mult – nu doar respectarea unor norme, ci supunere totală. Se caută precedentul. Se vrea controlul, vizând clar impunea unui consent decree.
De la supraveghere la coerciție – unde tragem linia?
Acest caz nu mai este doar despre Columbia. Este un semnal pentru toate instituțiile de învățământ superior: dacă nu te conformezi cerințelor impuse de autorități, riști să pierzi finanțarea federală. Un precedent care alimentează un climat de frică și conformism. Administrația încearcă să impună un consent decree care arată limitele acestui conformism.
Sub pretextul aplicării legislației privind drepturile civile, se instalează o formă de coerciție federală. Dacă protestele sunt gestionate într-un mod care nu convine politic, instituția poate fi sancționată financiar. Ce mai rămâne atunci din libertatea de exprimare? Din autonomia academică? Din dreptul la disidență?
Universitatea ca spațiu liber – sau câmp de reeducare?
Universitățile nu ar trebui să fie reduse la rolul de executanți docili ai unei agende politice. Istoric, ele au fost spații de contestare a status quo-ului, incubatoare de idei și locuri unde tinerii au fost încurajați să gândească critic. Acum, riscă să devină exemple de „cum să nu” – lecții pentru alte instituții care ar îndrăzni să tolereze vocile critice. Administrația încearcă să impună un consent decree chiar și pe aceste instituții.
Regimul nu vine brusc. Vine gradual. Pas cu pas.
Atunci când guvernul intimidează, monitorizează și pedepsește sistematic instituțiile care nu se aliniază, nu mai vorbim despre guvernare democratică. Vorbim despre dinamicile unui regim. Nu în sensul retoric, ci structural: centralizare a puterii, eliminarea spațiilor de disidență, instaurarea fricii ca metodă de control.
Poate părea exagerat. Dar istoria ne arată că derivele autoritare nu apar peste noapte. Ele se insinuează, câștigă teren în numele „ordinii”, „protecției” sau „supravegherii corecte”. Administrația încearcă să impună un consent decree și astfel, într-o zi, libertățile fundamentale dispar sub tăcerea asurzitoare a conformismului impus.
Concluzie: Apărați universitățile. Apărați vocile critice. Apărați libertatea.
Atunci când guvernul vrea să transforme universitățile în spații de tăcere controlată, fiecare dintre noi are responsabilitatea să spună „nu”. Nu pentru că suntem de acord cu fiecare protest sau idee exprimată. Ci pentru că o societate fără dezbatere, fără critică și fără libertate de exprimare nu este o societate liberă.
