Vrei să înveți mai repede o limbă străină? Secretul ar putea sta în felul în care asculți sunetele noi. Un studiu realizat de cercetători britanici și japonezi arată că persoanele care disting mai bine diferențele dintre sunete pot învăța pronunția unei limbi străine mai ușor. Descoperirea sugerează că exercițiile de ascultare ar trebui să aibă un rol important încă de la primele lecții.
Cum să înveți mai ușor o limbă străină: ce au descoperit cercetătorii
Învățarea unei limbi străine poate fi dificilă, mai ales atunci când aceasta conține sunete care nu există în limba maternă. De multe ori, oamenii încearcă să pronunțe cuvintele noi folosind sunetele pe care le cunosc deja. Totuși, această obișnuință poate îngreuna recunoașterea unor diferențe importante de pronunție.
Un studiu realizat de cercetători de la University College London (UCL) și Universitatea Tohoku din Japonia oferă o explicație. Potrivit rezultatelor, persoanele cu o sensibilitate auditivă mai bună reușesc să învețe mai eficient anumite sunete ale unei limbi străine. Cercetarea sugerează că antrenarea percepției auditive poate fi o componentă importantă a procesului de învățare.
De ce ne este greu să pronunțăm sunetele unei limbi noi
Fiecare limbă are propriile caracteristici sonore. Unele diferențe sunt ușor de observat. Altele sunt atât de subtile încât pot trece neobservate pentru un vorbitor străin. Problema apare atunci când creierul interpretează sunetele necunoscute prin intermediul celor din limba maternă. Astfel, două vocale diferite dintr-o limbă străină pot părea identice.
În aceste condiții, pronunția corectă devine mai dificilă. Înainte de a reproduce un sunet nou, este important să poți recunoaște diferența dintre acesta și alte sunete asemănătoare. Această capacitate se numește discriminare auditivă și reprezintă unul dintre aspectele analizate de cercetători.
Studiu realizat pe 67 de persoane care învățau engleza
Pentru a înțelege mai bine procesul, oamenii de știință au analizat 67 de participanți japonezi care studiau limba engleză. Cercetătorii au urmărit capacitatea acestora de a identifica diferențe fine între sunete. Testele au inclus variații de înălțime, durată și ton. Important este că unele sunete folosite în experiment nu reprezentau cuvinte.
În acest fel, specialiștii au putut analiza sensibilitatea auditivă fără influența directă a vocabularului. Ulterior, participanții au fost evaluați în timp ce încercau să distingă vocale englezești care nu există în sistemul sonor al limbii japoneze. Cercetătorii au folosit și imagistica prin rezonanță magnetică funcțională pentru a observa activitatea cerebrală.
Persoanele care auzeau mai bine diferențele învățau pronunția mai repede
Rezultatele au indicat o legătură între precizia auditivă și performanța în învățarea pronunției. Participanții care identificau mai bine diferențele dintre sunete au avut rezultate mai bune. De asemenea, aceștia au reușit să învețe mai rapid anumite particularități ale pronunției engleze. Analiza activității cerebrale a evidențiat și diferențe în modul de procesare a sunetelor.
Persoanele cu sensibilitate auditivă ridicată s-au bazat mai puțin pe anumite rețele implicate în procesarea limbajului și în mișcările necesare vorbirii. Acest lucru sugerează că puteau analiza sunetele necunoscute fără să le raporteze atât de puternic la modelele deja învățate. Totuși, studiul nu demonstrează că ascultarea este singurul factor care determină succesul în învățarea unei limbi.
De ce ascultarea poate fi la fel de importantă ca gramatica
Multe persoane încep studiul unei limbi străine prin memorarea regulilor gramaticale. Altele se concentrează pe liste de cuvinte și traduceri. Aceste metode pot fi utile, dar nu dezvoltă automat capacitatea de a recunoaște sunete noi. De exemplu, o persoană poate cunoaște sensul unui cuvânt și totuși să nu îl înțeleagă atunci când este rostit de un vorbitor nativ.
În mod asemănător, poate cunoaște regula de pronunție, dar să nu distingă auditiv sunetele implicate. De aceea, cercetarea atrage atenția asupra importanței exercițiilor de ascultare. Gramatica rămâne necesară, însă dezvoltarea auzului pentru sunetele limbii studiate poate facilita învățarea pronunției.
Ce rol are limba maternă în învățarea unei limbi străine
Limba maternă influențează felul în care percepem vorbirea. Din copilărie, creierul învață să recunoască sunetele importante pentru comunicarea zilnică. Cu timpul, aceste tipare devin familiare.
Când începem să învățăm o altă limbă, încercăm adesea să folosim aceleași modele. Acest lucru poate fi util pentru sunetele asemănătoare. În schimb, poate deveni un obstacol atunci când limba nouă conține diferențe fonetice necunoscute. Potrivit studiului, persoanele care depind mai puțin de aceste tipare pot avea un avantaj în învățarea pronunției.
Cum îți poți antrena auzul pentru o limbă străină
Rezultatele cercetării sugerează că exercițiile auditive merită incluse în procesul de învățare. Există câteva metode practice care pot ajuta la familiarizarea cu sunetele unei limbi noi.
1. Ascultă zilnic limba pe care vrei să o înveți
Poți folosi materiale audio, interviuri sau conversații adaptate nivelului tău. Încearcă să observi pronunția, ritmul și diferențele dintre sunete.
2. Compară sunetele asemănătoare
Alege perechi de cuvinte care diferă printr-un singur sunet. Ascultă-le alternativ și încearcă să identifici diferența înainte de a le repeta.
3. Repetă după vorbitori nativi
Ascultă o propoziție scurtă, apoi încearcă să o reproduci. Concentrează-te atât pe sunete, cât și pe accent și intonație.
4. Înregistrează-ți pronunția
Compară propria înregistrare cu modelul audio. Astfel, poți identifica diferențele care necesită mai mult exercițiu.
5. Combină ascultarea cu vocabularul și gramatica
Exercițiile auditive nu trebuie să înlocuiască celelalte componente ale învățării. Ele pot completa studiul vocabularului, al regulilor gramaticale și al conversației. Acestea sunt sugestii practice compatibile cu direcția cercetării, nu metode testate individual în experimentul descris.
De ce expunerea la limba străină contează atât de mult
Cercetătorul Kazuya Saito-van Poeteren, de la UCL, a atras atenția asupra importanței contactului cu limba studiată. Potrivit explicațiilor prezentate de The Guardian, dificultățile de învățare nu trebuie atribuite automat unor predispoziții biologice. Expunerea redusă la o limbă poate influența progresul.
De asemenea, metodele de predare care acordă prea puțină atenție ascultării pot limita dezvoltarea pronunției. Prin urmare, timpul petrecut în contact cu sunetele limbii noi reprezintă un element important. Totuși, oamenii diferă prin capacitatea de a identifica aceste sunete. Acest lucru poate explica de ce unele persoane progresează mai repede decât altele.
Poți învăța o limbă străină chiar dacă nu ai un auz foarte bun?
Studiul nu arată că numai persoanele cu o sensibilitate auditivă ridicată pot învăța limbi străine. Rezultatele indică o asociere între anumite abilități auditive și învățarea pronunției. Însă procesul de învățare este influențat și de alți factori.
Printre aceștia se numără timpul de studiu, motivația, experiența și oportunitățile de conversație.
În plus, cercetarea a analizat un grup relativ restrâns de persoane, într-un context lingvistic specific. De aceea, concluziile nu pot fi aplicate automat tuturor limbilor și tuturor cursanților.
Ce înseamnă descoperirea pentru cei care învață limbi străine
Studiul realizat de UCL și Universitatea Tohoku arată că percepția sunetelor poate avea un rol important în învățarea pronunției. Persoanele care disting mai precis sunetele nefamiliare au prezentat rezultate mai bune în experiment. Descoperirea sugerează că lecțiile de limbi străine ar putea acorda mai multă atenție antrenamentului auditiv.
Totuși, cercetarea nu demonstrează că gramatica trebuie abandonată sau că există o metodă universală de învățare rapidă.
Pentru cei care studiază o limbă nouă, mesajul este simplu: ascultarea atentă poate fi la fel de importantă ca memorarea cuvintelor și învățarea regulilor.
Sursa: Descopera.ro
