Astronomii au identificat o structură neobișnuită în jurul unei stele care și-a încheiat evoluția. Observațiile realizate cu ajutorul telescopului VLT al Observatorului European de Sud (ESO) indică existența a două inele de material planetar în jurul unei pitice albe. Această descoperire oferă noi indicii despre ce se poate întâmpla cu planetele după moartea stelei lor. De asemenea, oferă indicii despre viitorul îndepărtat al Sistemului Solar.
O stea moartă ascunde un sistem planetar neobișnuit
La mare distanță de Pământ, astronomii au studiat o pitică albă denumită J1328−1450, în jurul căreia au identificat o configurație rar întâlnită.
În locul unui singur disc format din fragmente de corpuri cerești, observațiile indică două inele concentrice de resturi planetare, cu proprietăți diferite.
Descoperirea a fost realizată cu ajutorul Very Large Telescope (VLT), instrument astronomic operat de Observatorul European de Sud.
Potrivit cercetătorilor, structura ar putea fi influențată de două corpuri solide care au supraviețuit transformărilor dramatice prin care a trecut steaua.
Rezultatele sunt importante deoarece arată că, inclusiv după sfârșitul vieții unei stele, în jurul acesteia pot continua să existe sisteme complexe de material planetar.
Ce este o pitică albă și cum ajunge o stea în această etapă
Piticele albe reprezintă una dintre ultimele etape de evoluție ale stelelor cu mase comparabile cu cea a Soarelui.
După consumarea combustibilului nuclear din regiunea centrală, o asemenea stea trece prin transformări majore.
Într-o etapă avansată, își mărește considerabil dimensiunile, devenind o gigantă roșie. Ulterior, pierde o mare parte din straturile exterioare, iar în urmă rămâne un nucleu extrem de dens.
Acest nucleu este pitica albă.
Deși nu mai produce energie prin fuziune nucleară susținută, pitica albă continuă să emită căldura acumulată, răcindu-se treptat.
În timpul acestor transformări, planetele apropiate pot fi distruse. În schimb, corpurile aflate la distanțe mai mari pot supraviețui, uneori pe orbite modificate.
Două corpuri cerești ar putea menține separate inelele de resturi
Una dintre explicațiile propuse pentru structura observată în jurul piticei albe J1328−1450 este prezența a două corpuri planetare rămase în sistem.
Aceste obiecte ar putea influența distribuția fragmentelor prin interacțiuni gravitaționale.
Estimările prezentate de cercetători sugerează că obiectul asociat inelului interior ar putea avea dimensiunile unui asteroid. Acesta ar avea un diametru de ordinul câtorva kilometri.
Corpul aflat pe o orbită mai îndepărtată ar putea fi considerabil mai mare. Astfel, el ar avea dimensiuni comparabile cu cele ale Lunii sau ale planetei pitice Pluto.
Existența și caracteristicile exacte ale acestor două obiecte reprezintă însă o interpretare a observațiilor, nu o confirmare directă a unor planete fotografiate în jurul stelei.
Astronomii au identificat elemente chimice întâlnite și în planetele stâncoase
Analiza materialului din jurul piticei albe a evidențiat prezența unor elemente precum fierul, oxigenul, calciul și magneziul.
Aceste substanțe sunt componente importante ale corpurilor stâncoase, inclusiv ale planetelor telurice din Sistemul Solar.
Prin studierea compoziției chimice, astronomii pot obține informații despre obiectele care au existat cândva în jurul stelei.
Resturile rezultate din fragmentarea unor planete sau asteroizi pot păstra indicii despre structura și materialele din care acestea erau alcătuite.
Astfel, un disc de reziduuri planetare poate funcționa ca o arhivă a unui sistem cosmic dispărut sau profund transformat.
Cele două inele au compoziții diferite. Ce ar putea însemna
Un detaliu important al descoperirii este diferența dintre materialele identificate în cele două regiuni ale discului.
Potrivit observațiilor, inelul interior conține o cantitate importantă de magneziu în stare gazoasă, caracteristică ce nu se regăsește în aceeași formă în inelul exterior.
Această diferență poate indica origini distincte ale materialelor.
O posibilitate este ca fragmentele să provină din două corpuri planetare cu alcătuiri chimice diferite.
O altă explicație luată în calcul este că materialele provin din regiuni diferite ale unui singur corp ceresc. De exemplu, ele ar putea proveni din straturile exterioare și cele interioare ale unei planete.
Pentru a stabili care scenariu este mai probabil, vor fi necesare observații și analize suplimentare.
Ce ne spune descoperirea despre viitorul Sistemului Solar
Importanța cercetării depășește sistemul piticei albe J1328−1450.
Soarele va trece, la rândul său, prin etape de evoluție care îi vor modifica radical structura și dimensiunile.
Peste aproximativ cinci miliarde de ani, acesta va intra în faza de gigantă roșie. Aceasta este o perioadă în care planetele interioare ale Sistemului Solar vor fi expuse unor condiții extreme.
Mercur și Venus sunt așteptate să fie înghițite de Soare. Totodată, soarta finală a Pământului depinde de evoluția exactă a stelei și de interacțiunile gravitaționale din acea etapă.
Chiar dacă planeta noastră ar evita să fie înghițită, condițiile de la suprafața sa ar deveni incompatibile cu viața. Aceasta s-ar întâmpla cu mult înainte de această fază.
După pierderea straturilor exterioare, Soarele va deveni o pitică albă.
În jurul său ar putea rămâne asteroizi, fragmente de planete și alte corpuri care au supraviețuit transformărilor stelare.
Ar putea apărea două inele și în jurul viitorului Soare?
Descoperirea de la J1328−1450 demonstrează că sistemele planetare pot păstra structuri complexe chiar și după transformarea stelei centrale într-o pitică albă.
Totuși, nu există dovezi că viitorul Sistem Solar va dezvolta exact două inele de resturi, asemenea celor observate în acest caz.
Configurația finală va depinde de orbitele planetelor. Ea va depinde și de corpurile care supraviețuiesc, dar și de interacțiunile gravitaționale care vor avea loc pe parcursul a miliarde de ani.
Sistemul descoperit de astronomi oferă, așadar, un posibil exemplu al evoluției materiei planetare după moartea unei stele. Totuși, această descoperire nu oferă o predicție exactă despre viitorul Pământului.
O nouă perspectivă asupra destinului planetelor
Cercetarea coordonată de astronomul Nicola Gentille Fusillo, de la Universitatea din Trieste, aduce informații valoroase despre evoluția sistemelor planetare.
Prin observarea piticelor albe și a materialului din jurul acestora, oamenii de știință pot studia ce rămâne din planete după transformările stelare.
Cele două inele identificate în jurul J1328−1450 sugerează că distrugerea unei părți a unui sistem planetar nu înseamnă neapărat dispariția tuturor corpurilor care îl alcătuiau.
Pentru astronomi, asemenea descoperiri reprezintă o oportunitate de a înțelege atât trecutul unor sisteme îndepărtate, cât și schimbările prin care ar putea trece Sistemul Solar într-un viitor extrem de îndepărtat.
Sursa: descopera.ro
