Alegerile parlamentare din Noua Zeelandă, programate pentru 7 noiembrie, provoacă îngrijorări în rândul investitorilor și companiilor. O posibilă schimbare de guvern ar putea aduce modificări ale politicii monetare. De asemenea, ar putea duce la anularea unor proiecte economice, într-o țară cunoscută pentru stabilitatea sa politică.
Competiția electorală tot mai strânsă din Noua Zeelandă ridică semne de întrebare privind continuitatea politicilor economice. Pentru prima dată în peste cinci decenii, guvernul ar putea pierde puterea după un singur mandat de trei ani.
Noua Zeelandă nu a mai înlăturat un guvern după un singur mandat din 1975. Totuși, sondajele sugerează că actuala coaliție condusă de premierul Christopher Luxon ar putea pierde alegerile din 7 noiembrie.
Investitorii se tem că schimbările politice ar putea afecta redresarea economiei, care încearcă să depășească o perioadă de încetinire. Aceasta are nevoie de investiții private.
Stabilitatea politică a Noii Zeelande, pusă la încercare
Fostul premier laburist Helen Clark consideră că politica din Noua Zeelandă a devenit mai fragmentată și mai orientată spre obiective pe termen scurt. „Avem mulți oameni cu foarte puțină experiență. Avem guverne cu mandate relativ scurte”, a declarat Clark pentru Reuters.
Ea a adăugat că țara obișnuia să aibă o viziune politică pe termen mai lung.
Diviziunile dintre partide sporesc riscul ca proiectele economice și de infrastructură să fie modificate sau abandonate după fiecare schimbare de guvern.
Partidul Laburist vrea să schimbe din nou mandatul băncii centrale
De la preluarea puterii, la sfârșitul anului 2023, guvernul condus de Partidul Național, alături de New Zealand First și ACT, a adoptat mai multe schimbări importante.
Coaliția a relansat activitățile miniere și a permis din nou explorarea petrolului și gazelor naturale în largul coastelor. De asemenea, a modificat mandatul Băncii Centrale a Noii Zeelande (RBNZ). Astfel, a eliminat obiectivul privind ocuparea forței de muncă și a concentrat instituția exclusiv asupra inflației. Acest obiectiv suplimentar fusese introdus anterior de guvernul laburist.
Partidul Laburist a anunțat că, dacă va reveni la putere, intenționează să restabilească mandatul dual al băncii centrale. Acest mandat ar include atât stabilitatea prețurilor, cât și ocuparea forței de muncă.
Liderul laburist Chris Hipkins susține că această abordare este utilizată și în alte economii dezvoltate, precum Australia și Statele Unite.
„Mandatul dual pentru banca centrală are absolut sens. Nu este nimic radical”, a declarat Hipkins pentru Reuters.
El a promis transparență în privința eventualelor modificări.
În schimb, guvernul Luxon a susținut că mandatul dual a contribuit la menținerea unei inflații prea ridicate.
Economiștii avertizează asupra riscurilor pentru inflație
Unii economiști consideră că reintroducerea obiectivului privind ocuparea forței de muncă ar putea complica eforturile băncii centrale de a controla inflația.
Piețele financiare anticipează tot mai mult posibilitatea ca RBNZ să majoreze luna viitoare dobânda de referință pentru a treia oară. Aceasta ar putea ajunge până la 3%.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a avertizat împotriva modificărilor frecvente ale mandatului băncii centrale.
Potrivit organizației, menținerea stabilității între evaluările programate la fiecare cinci ani contribuie la predictibilitatea și credibilitatea politicii monetare.
Analiștii Westpac consideră că revenirea la mandatul dual ar putea încetini ușor reducerea inflației până la nivelul-țintă.
De asemenea, schimbarea ar putea determina majorări mai lente ale dobânzii de referință. Sau ar putea duce la atingerea unui nivel maxim puțin mai redus.
Banca centrală ar putea accepta și depășiri temporare mai mari ale țintei de inflație. Acest lucru s-ar putea întâmpla atunci când piața muncii traversează o perioadă dificilă.
Partidele mici ar putea avea o influență importantă
Sistemul electoral proporțional din Noua Zeelandă oferă partidelor mici un rol important în formarea guvernelor.
De această dată, influența lor ar putea fi și mai mare. Mediile sondajelor indică un sprijin cumulat de aproximativ o treime din voturi pentru formațiunile mai mici.
Christina Leung, economist-șef la Institutul de Cercetări Economice din Noua Zeelandă, consideră că incertitudinea privind viitoarele negocieri de coaliție poate afecta deciziile de investiții.
Potrivit acesteia, principala necunoscută este influența pe care partidele mici o vor exercita asupra viitorului guvern. Acest lucru este important, având în vedere diferențele dintre propunerile lor economice.
Propunerile economice diferă între partide
New Zealand First, condus de Winston Peters, a propus achiziționarea băncii BNZ, deținută de grupul australian NAB. Formațiunea dorește și reorganizarea operatorului de supermarketuri Foodstuffs în cooperative regionale.
În privința politicii monetare, New Zealand First susține păstrarea unui mandat unic pentru banca centrală, concentrat asupra inflației.
Partidul Verde a anunțat, la rândul său, că ar revoca unele aprobări accelerate acordate proiectelor miniere.
Între timp, liderul laburist Chris Hipkins a recunoscut că anumite obiective vor trebui ajustate. Acest lucru va fi necesar în special în cazul proiectelor rutiere care nu beneficiază încă de finanțare.
Proiectele de infrastructură, afectate de schimbările de guvern
Sectorul infrastructurii este unul dintre cele mai afectate de modificările repetate ale priorităților politice. După preluarea puterii, actualul guvern a anulat proiectul de transport feroviar urban Auckland Light Rail. În plus, a renunțat la un program important de dezvoltare a infrastructurii rutiere din Wellington.
Nick Leggett, directorul executiv al organizației Infrastructure New Zealand, afirmă că politizarea proiectelor s-a accentuat în ultimul deceniu. În opinia sa, schimbările frecvente au creat un sistem în care proiectele sunt începute, suspendate și reluate. Prin urmare, această situație îngreunează planificarea pentru constructori și instituțiile publice.
Potrivit estimărilor organizației, suspendarea, amânarea sau anularea proiectelor de infrastructură a costat Noua Zeelandă 11,8 miliarde de dolari neozeelandezi. Aceasta sumă reprezintă echivalentul a aproximativ 6,7 miliarde de dolari americani, în ultimii 25 de ani.
Leggett consideră că proiectele de infrastructură ar trebui să depindă mai puțin de avantajele politice obținute prin anunțarea sau anularea lor.
În perspectiva alegerilor din 7 noiembrie, dezbaterea privind continuitatea politicilor economice rămâne astfel importantă pentru companiile și investitorii care urmăresc evoluția economiei neozeelandeze.
