Autor: Oana Botolan
Suntem într-o nouă etapă a muncii, cea în care tot mai multe companii se pregătesc să-și redeschidă larg porțile. Acum tot mai multe companii își recheamă oamenii la birou.
Din punctul dvs. de vedere, e imperios necesar să ne întoarcem la birou?
Dacă da, de ce și cum ar trebui să arate întoarcerea la birou?/Dacă nu, de ce?
Din punctul meu de vedere contează cel mai mult nevoia oamenilor cu care lucrăm. Evident că am luxul de a accepta acest mod de lucru, indiferent de preferințele mele personale. Am argumente legate de legătura directă dintre engagement, comunicare, motivare și comunicarea fizică. În cadrul echipei mele am acordat și acord flexibilitate totală. Desigur, acest lucru presupune și plusuri, dar și multe minusuri. Colegii care nu pot sau nu doresc să lucreze de la birou și preferă lucrul de acasă au toată libertatea să facă acest lucru. În același timp, cine vrea și poate să vină la birou, mă găsește aici cu prăjituri și cu bancuri.
Lăsând gluma la o parte, cred că este nevoie de multă interacțiune față în față în echipe.
Totuși, cred și mai tare în respectarea nevoilor fiecărui individ. Interesant acum este faptul că și dacă unii manageri sau angajatori doresc întoarcerea la birou 100%, acest lucru este foarte dificil de realizat fără pierderi. Niciuna dintre variante nu va putea să mulțumească pe toată lumea. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care oamenii s-au obișnuit și și-au creat o rutină în ultimii ani. În consecință, cred că pașii următori câștigători sunt cei care lasă libertatea alegerii fiecărui angajat. Acest lucru este valabil doar în cazul posturilor în care este posibil. Astfel, se creează momente și dorința de a veni la birou.
Încă o dată, această flexibilitate despre care vorbesc trebuie să fie posibilă în contextul activităților respective. Aceasta nu se poate aplica în absolut toate companiile și pentru toate posturile.
Așa că mă voi alătura opiniei generale și globale legate de întoarcerea la birou și voi afirma că susțin abordarea hibrid. Pe cât posibil, aceasta ar trebui să fie aplicată cât mai mult în funcție de preferințele fiecărui angajat.
Pe lângă planurile de business, mulți lideri pun această „reunire a echipelor” pe seama unei nevoi stringente. Aceasta este nevoia de a iniția noi recrutări, dar și de a accelera atragerea de noi talente.
Așadar, în această nouă etapă a muncii, care sunt cele mai evidente schimbări de pe piața talentelor?
Nevoia majoră de recrutare în anumite industrii, cât și necesitatea de a reține oamenii care primesc multiple oferte de angajare din alte companii, au dus desigur la creșterea accelerată a salariilor respective. Acest fenomen era deja început înainte de pandemie. Apoi, în timpul pandemiei – după înghețarea inițială foarte scurtă – s-a acutizat. Pretențiile financiare crescute ale candidaților sunt o consecință directă a nesiguranței datorate pandemiei, cât și a cererii și ofertei din recrutare. Aș mai adăuga și inflația în această ecuație, iar acum războiul de lângă noi. Toate aceste motive de nesiguranță duc la creșterea importanței salariului în decizia de a schimba locul de muncă. Așa că, în aparență, discuțiile par mult mai tranzacționale, iar pretențiile mult exagerate. Totuși, explicația există: este nevoia de siguranță, iar siguranța se măsoară în nivelul salariului.
O altă schimbare ar fi cea legată de flexibilitatea despre care vorbeam mai sus. Candidații întreabă de la început dacă este acceptat lucrul la distanță. Unii nici nu doresc să ia în calcul variante cu prezență fizică la birou.
Ce presiune suplimentară pune pe recrutori întoarcerea la birou? Este flexibilitatea/posibilitatea de a lucra remote un criteriu important (și real) de sortare a ofertelor în decizia de a angaja un candidat/de a accepta un job? Există diferențe de abordare a întoarcerii la birou/a acceptării unui job în funcție de gen sau vârstă? Dar între industrii?
Din păcate, sunt mai greu de găsit candidați care să dorească munca de la birou. De asemenea, devine dificil și să restrângă căutarea la orașul unde se află biroul… deci sigur că este o presiune în condițiile în care se restrânge pipeline-ul de candidați. Acesta era restrâns oricum datorită cererii foarte mari de recrutare.
Orice restrângere a flexibilității ofertei de angajare se manifestă direct în așteptările salariale, care trebuie să compenseze și acest lucru, în cazul fericit în care candidații sunt dispuși să lucreze hibrid sau de la birou. Să nu uităm nici faptul că mulți candidați s-au mutat în alte orașe sau și-au făcut un program anume.
Pandemia a acționat și ca un catalizator în așteptările oamenilor de la locul de muncă. Impunerea prezenței la birou ar fi un motiv real de demisie?
Impunerile de orice fel, mai ales legate de prezența la birou sau de un program fix, vor duce în mod cert la acceptarea invitațiilor la un interviu… acele invitații care zăceau în inbox sau în LinkedIn până acum.
În această perioadă de incertitudine majoră, nu mă aștept la demisii spontane în număr crescut, mai ales la noi în țară. Dacă puneam această întrebare în toamnă sau în iarnă, atunci răspunsul ar fi fost altul.
Ar putea condiționa angajații întoarcerea/lucrul la birou de un pachet de beneficii? Dar angajatorii, ar putea stimula în același mod întoarcerea? În topul beneficiilor (acordate de angajator sau dorite de angajați) ce loc ocupă acum salariul?
Chiar și în 2019, pe primul loc în luarea unei decizii de acceptare a unui nou job sau de rămânere la jobul actual era salariul de bază. În condițiile actuale – de incertitudine datorată războiului, incertitudine privind evoluția economică și inflație crescută – salariul de bază desigur că rămâne pe primul loc în luarea unei decizii, la o distanță și mai mare de bonusurile anuale sau pe termen lung sau beneficii.
Beneficiile au avut o evoluție foarte interesantă în ultimii ani, respectiv unele au devenit indispensabile, iar altele au căzut în derizoriu. Inventivitatea angajatorilor este testată la maximum. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care nevoile oamenilor s-au schimbat în pandemie și acum sunt ori diferite, ori accentuate de ridicarea restricțiilor. Totul se petrece însă în condiții de incertitudine majoră. Și în ceea ce privește beneficiile, tot flexibilitatea rămâne esențială, așa cum deja suntem obișnuiți de ani buni.
În concluzie, ce strategii crezi că ar funcționa cel mai sigur pentru a convinge angajații să lase confortul casei, să se alinieze din nou în trafic și să fie fizic la serviciu cât mai multe zile dintr-o săptămână?
Strategiile de a convinge colegii să se reîntoarcă la birou sunt diferite în funcție de specificul echipelor, în funcție de tipul joburilor, de vârsta / pregătirea / statutul familial etc. al oamenilor. Nu cred că există o unică soluție magică. Prin urmare, putem vorbi despre orice variantă care ar face colegii să își amintească cât de plăcut sau util era să lucreze împreună în același birou. Să decidă apoi ei că merită să facă efortul acesta, de la campionat de bere sau clătite proaspete până la cluburi de lectură. Evident, fiecare companie își va alege ce se potrivește cel mai bine cu spiritul ei.
