Autor: Doru Dima

Tranziția românească a produs multe topuri, puține ierarhii morale și aproape nicio arhivă a demnității.
„Dicționarul românilor memorabili după 1989”, semnat de Ciprian Babiță, vine să umple exact acest gol: nu ca exercițiu nostalgic, ci ca act de reconstrucție morală.

Nu este o carte despre „vedete”. Nu este o galerie de funcții și poziții. Este o hartă a românilor care au contat — oameni care au produs valoare reală, au lăsat urme verificabile și au lucrat, adesea în tăcere, pentru ca România să nu-și piardă coloana vertebrală.

Un dicționar, nu un album festiv

Forma de „dicționar” nu este întâmplătoare.
Babiță construiește o infrastructură de memorie, nu un produs de consum emoțional. Fiecare intrare este o fișă de responsabilitate publică: cine este persoana, ce a făcut concret, ce impact a avut, de ce contează.

Este, în esență, o arhivă a utilității sociale într-o Românie care a ajuns să confunde notorietatea cu valoarea.

Cartea răspunde unei întrebări pe care rareori o mai punem:

Cine ne-a ținut țara în picioare, în timp ce alții au ocupat ecranele?

O contra-narațiune necesară

După 1989, spațiul public românesc a fost dominat de scandal, zgomot, impostură și spectacol.
„Dicționarul românilor memorabili după 1989” funcționează ca o contra-narațiune: mută reflectoarele de pe cei mai vizibili pe cei mai folositori.

Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.  

În această carte apar profesori, medici, cercetători, antreprenori, ingineri, lideri comunitari, artiști, oameni care au construit instituții, nu doar cariere.

Este o formă de reparare simbolică: readuce în prim-plan ideea că valoarea unei națiuni nu se măsoară în audiențe, ci în impact.

O pedagogie a normalității

Cartea nu este doar un gest cultural, ci unul pedagogic.
Ea transmite, implicit, un mesaj formativ:

• nu orice succes este merit,
• nu orice celebritate este model,
• nu orice influență este legitimă.

Într-o Românie în care reperele sunt confuze, acest volum reconstruiește criterii de selecție morală și profesională.

Este, de fapt, o carte despre cum arată normalitatea sănătoasă într-o societate bolnavă de zgomot.

De ce contează acum

Pentru că generațiile tinere cresc într-un peisaj public fără busolă axiologică.
Pentru că România are nevoie de o memorie a binelui, nu doar de arhive ale eșecului.

„Dicționarul românilor memorabili după 1989” nu este o carte despre trecut. Este o investiție în viitorul criteriilor noastre de valoare.

Concluzie

Ciprian Babiță nu scrie doar o carte. Construiește o instituție simbolică: o bancă de capital moral românesc.

Este una dintre puținele lucrări care nu ne spun doar cine am fost, ci ne arată, cu dovezi, cine putem fi.

Și poate cel mai important lucru:
ne reamintește că o națiune nu se definește prin zgomotul ei, ci prin oamenii care muncesc, creează și construiesc fără să ceară aplauze.