SIMANDOU, Guineea, 18 decembrie (Reuters) – Mega-proiectul minier Simandou din Guineea, promovat de guvernul militar drept simbol al transformării economice a țării, începe să concedieze mii de angajați. Acest lucru se întâmplă chiar în momentul în care demarează exporturile de minereu de fier, după decenii de întârzieri și scandaluri de corupție.
Concedieri masive în plină lansare a exporturilor
Simandou a fost lansat oficial în noiembrie, cu ceremonii fastuoase și declararea unei zile libere naționale. Aceasta a avut loc înaintea alegerilor din 28 decembrie – primele de la lovitura de stat militară din 2021, care l-a adus la putere pe Mamady Doumbouya.
Liderul juntei candidează la președinție și, potrivit analiștilor politici, este favorit să câștige. Acest rezultat i-ar putea asigura încă șapte ani la conducere.
Chiar și fără Simandou – cea mai mare rezervă neexploatată de minereu de fier din lume – Guineea este deja cel mai mare exportator mondial de bauxită, folosită la producția de aluminiu. Totuși, bogăția minieră nu a dus la îmbunătățirea semnificativă a nivelului de trai pentru majoritatea populației.
Datele Băncii Mondiale publicate în 2025 arată că peste jumătate dintre locuitorii Guineei trăiesc în sărăcie.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Mii de locuri de muncă pierdute după un vârf istoric
Reuters a discutat cu peste zece muncitori și foști angajați, precum și cu surse din conducerea companiilor implicate. Aceștia au declarat, sub protecția anonimatului, că procesul de concediere a mii de lucrători a început deja. Impactul va fi mai sever decât în cazul altor proiecte miniere similare.
Simandou își propune să producă aproximativ 120 de milioane de tone de minereu de fier anual. Aceasta este echivalentul a circa 7% din cererea globală.
Numărul angajaților a atins un vârf de peste 60.000 în 2024 și 2025, potrivit companiilor și guvernului. Aceasta fiind pe fondul presiunii de a accelera exporturile după aproape trei decenii de întârzieri. În faza operațională însă, vor fi necesari mai puțin de 15.000 de lucrători pentru mine, porturi și calea ferată de 670 km construită special pentru proiect.
Două consorții, o reducere drastică a personalului
Proiectul este gestionat de două consorții: unul condus de Rio Tinto și celălalt de Winning Consortium Simandou (WCS). Acesta este format în principal din companii chineze.
Un executiv implicat a explicat că proiectul feroviar a fost realizat simultan pe toate tronsoanele, ceea ce a dus la creșterea rapidă a forței de muncă. În urma finalizării, a urmat o scădere bruscă: „forța de muncă ajunge la un vârf și apoi cade abrupt, pentru că totul se finalizează deodată”.
WCS, care gestionează aproape întreaga cale ferată prin peste zece subcontractori, nu a răspuns solicitărilor de comentarii.
Rio Tinto, prin joint venture-ul Rio Tinto-Simfer, a asigurat aproximativ 25.000 de locuri de muncă în faza de construcție, dintre care 82% ocupate de guineeni. În faza operațională, compania estimează un necesar de circa 6.000 de angajați.
Riscuri de tensiuni sociale și accidente
Surse din rândul muncitorilor afirmă că, în localitatea Dantilia, 8.000 din cei 10.000 de angajați și-au pierdut locurile de muncă în ultimele trei luni. Restul urmează să fie concediați. În Kamara, aproximativ 1.500 de lucrători au fost deja disponibilizați.
„Nu există alte locuri de muncă. Nu ne-au promis nimic”, a declarat un șofer angajat al consorțiului WCS.
Surse occidentale din industrie avertizează că reducerea rapidă a personalului crește riscul de accidente și de revolte sociale. Aceste probleme includ blocaje pe calea ferată Simandou, unde trenurile au ucis deja animale ale localnicilor.
În martie, Reuters a relatat că cel puțin 12 muncitori au murit în accidente în timpul construcției căii ferate. Alți localnici au fost uciși în incidente rutiere legate de proiect.
Promisiuni guvernamentale și îndoieli pe termen lung
Ministrul minelor, Bouna Sylla, a recunoscut că disponibilizările sunt dureroase. El a promis proiecte viitoare de infrastructură, fără a oferi însă un calendar clar.
Guvernul promovează strategia „Simandou 2040”. Este un plan pe 15 ani menit să diversifice economia prin investiții în agricultură, educație, transport, tehnologie și sănătate. Costul estimat este de 200 de miliarde de dolari. Finanțarea urmează să provină parțial din veniturile miniere și din capital privat.
Totuși, Fondul Monetar Internațional avertizează că, deși Simandou ar putea crește PIB-ul Guineei cu 26% până în 2030, reducerea sărăciei ar putea fi minimă. Acest rezultat este posibil fără politici active de tranziție și redistribuire.
