Dani Boc „Americanu’”, june cu 33 de ani în Junii Curcani și Vătaf al grupului, vorbește despre emoția copilăriei, familia și responsabilitatea de a duce mai departe tradiția Șcheilor.
De la copilul de 6 ani poreclit „Americanu’” pe strada Curcanilor, la Vătaf al Junilor Curcani cu 33 de ani de tradiție în spate, Dani Boc edemonstrează că tradiția nu se moștenește doar prin sânge, ci se trăiește cu suflet și responsabilitate.
Copilăria și „microbul” tradiției
Dani, toată lumea te știe de „Americanu’” încă de la 6 ani. Dar sub această poreclă se ascunde un suflet de june autentic, crescut pe strada Curcanilor. Ce amintire îți inundă prima dată mintea când închizi ochii și te gândești la săptămâna dinaintea paradei din copilăria ta?
Dani Boc răspunde cu un zâmbet cald:
„Aș spune că acea săptămână trecea cel mai greu. Ca și acum, am mereu acea emoție pe care o simt și o trăiesc la maxim. De ce spun asta? Am tot felul de gânduri: Duminica avem vreme bună? Oare îmi vine calul? Am avut într-un an surpriza neplăcută din cauza vremii nefavorabile, stăpânul calului nu a vrut să mai vină. Țin minte că eram sarja (armaș mare). Am alergat în tot Șcheiul să găsesc un cal disponibil. Nu-ți zic ce cal am găsit, nu am nici o poză… dar a trecut :)”
Povesteai cu multă emoție despre unchiul tău, Nicolae Loga, și despre ritualul ungerii șeii pe veranda casei. Mai simți și azi acel miros de piele și ulei ars? Cât de mult din „Americanu’” de azi este, de fapt, copilul care stătea ore în șir călare pe o șa pusă pe prispă, visând la ziua când va „coborî în cetate”?
Dani mărturisește cu drag: „Da, mirosul îl simt și azi. Acum Americanu’ de azi a învățat că visele pot deveni realitate, important să crezi și să lupți pentru ele. Sincer, hainele îmi erau mari atunci, în căciulă am pus ziare ca-mi cădea pe ochi… dar eram foarte mândru că acum făceam și eu parte din această ceată și nu mai eram un simplu spectator, aveam o responsabilitate să duc tradiția mai departe.”
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Dragostea născută la „Jocurile Strămoșești”
Se spune în Șchei că dacă scoți fata la joc, trebuie să o iei de nevastă. În cazul tău și al lui Jeni, tradiția a fost cel mai bun pețitor. Cum a fost acel prim joc împreună și cum s-a transformat „prietenia de 8 ani” într-un parteneriat pe viață, sfințit de tradiție?
Dani Boc vorbește cu căldură despre soția sa: „Eram copii când am ieșit împreună la joc, dar crescând împreună ne-am modelat familia și după obiceiurile și tradiția din Șchei și legătura apropiată de biserică cred că ne-a ajutat foarte mult să devenim adulții responsabili de azi.”
Jeni este „motorul” tău nevăzut. Ea calcă, apretează, gătește și organizează totul. Dacă ea este cea care are grijă ca totul să fie perfect, tu ce simți în momentul în care te uiți în oglindă și vezi munca ei oglindită pe tine?
El răspunde cu zâmbetul plin de recunoștință: „Simt că suntem un întreg și aș spune că dragostea și iubirea o poți arăta în mai multe feluri, deci aș spune că simt că încă mă iubește și e mândră de mine, dacă încă face asta fără reproș și încă mă mai lasă cu Junii”
Masa de la „Chetri” este un festin al familiei: piftelele mamei-soacre, icrele mamei tale, prăjiturile soției și ouăle vopsite de fiica voastră, Miruna. Este acest coș cu bucate adevărata „comuniune” a Junilor?
Dani Boc zâmbește nostalgic: „Masa dintre Chetri este un prilej de bucurie și întâlnire cu cei dragi, gen masa de Crăciun din familie, doar că nu avem sarmale”.
Mai multe detalii pe newsbv.ro
