Autor: Cătălin Blaga
Vrei să-ți faci ziua – și viața – mai frumoasă, mai liniștită, mai împăcată? Ia-o încet, la pas. O casă n-o construiești demolând alte case; o construiești etapă cu etapă, de la săpat fundația (nu de la acoperiș). Așa și cu viața: în fiecare zi câte puțin. Nici n-o să-ți dai seama când ajungi acolo unde vrei.
Confortul dulce al lucrurilor mici, obișnuite
Visăm adesea să devenim eroi în filmul oamenilor – de obicei în cel al oamenilor la care ținem. Să salvăm prințesa din ghearele zmeului, să găsim rezolvarea teoremei Riemann, să colonizăm Marte. Să ajungem cunoscuți, recunoscuți. Să lăsăm o urmă în istorie.
Și e foarte bine, aste ne împinge înainte. Dar nu poți trăi întreaga viață consumat de himera de a deveni Erou. Adică în legende până și eroii mitologici au momente de relaxare, detașare, odihnă. Momente de stare obișnuită, familiară, liniștită.
Avem nevoie să re-învățăm să ne bucurăm de micile clipe de liniște anonimă, cele în care ne putem permite să fin noi înșine. Fără măști, fără interpretare socială, fără ținte și obiective, fără interese și deadline-uri. În care costumația și măștile, tacticile și strategia cad, iar oglinda sufletului e curată și ne arată pe noi exact cum suntem.
Alegarea după recompense, urmărirea scopurilor, vânarea gloriei sunt lucruri nobile poate, dar nesustenabile continuu și pe termen lung. Între zile, pe muchia nopții, în crăpătura luptei există momente de obișnuit: când intri în casă și pisica ți se freacă de picioare, bucuroasă că ai revenit. Când te prăbușești fără grație, dar încărcat de oboseală, pe canapea. Când te joci cu copilul și devii, pentru un sfert de oră, la fel de inocent.
Aceste momente sunt de neînlocuit. Atât de prețioase, atât de rare, atât de omenești. Atât de des alungate de griji și nevoi.
Nu e doar păcat; e o crimă la adresa psihicului să le neglijezi. Așa cum creierul are nevoie de somn pentru că atunci el se dezintoxică, se curăță, se recablează și re-calibrează, și inima (adică psihicul nostru foarte profund) are nevoie de momente în care se regăsește pe sine în spații și senzații familiare, pentru a se încărca cu energie. „Obișnuitul” nu e plicticos – este absolut necesar. Și în el regăsim mai întotdeauna combustibilul afectiv pentru a merge mai departe, nu pentru ci deseori în ciuda lumii în care trăim.
Lasă obișnuitul momentelor mici să te reîncarce, cititorule.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Pe Cătălin Blaga îl gasiți aici: https://www.linkedin.com/in/catalin-octavian-blaga-4666112a/
