Teheranul rămâne fără apă: criza hidrologică lovește Iranul în cea mai gravă secetă din ultimele decenii

Avertismentul președintelui: „Dacă nu plouă până în decembrie, trebuie să evacuăm Teheranul”

DUBAI (Reuters) — Iranul se confruntă cu cea mai gravă criză de apă din ultimele decenii. Autoritățile avertizează că Teheranul, un oraș cu peste 10 milioane de locuitori, ar putea deveni nelocuibil dacă seceta care afectează țara continuă.

Președintele Masoud Pezeshkian a declarat că, dacă până în decembrie nu vor veni ploi, guvernul va fi nevoit să raționalizeze apa în capitală.

„Chiar dacă raționalizăm și tot nu plouă, atunci nu vom mai avea deloc apă. Oamenii vor trebui să evacueze Teheranul”, a spus Pezeshkian pe 6 noiembrie.

Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.  

Avertismente și amintiri ale protestelor din trecut

Criza are potențialul de a provoca tulburări sociale, la fel ca în 2021. Atunci, penuria de apă a declanșat proteste violente în provincia Khuzestan. Situații similare au avut loc și în 2018, fermierii acuzând gestionarea defectuoasă a resurselor de către guvern.

După o vară toridă, oficialii afirmă că lipsa apei nu se datorează doar secetei. De asemenea, deceniile de management deficitar, construcția excesivă de baraje, forării ilegale de puțuri și practicilor agricole ineficiente contribuie.

Guvernul Pezeshkian dă vina pe guvernele anterioare, pe schimbările climatice și pe consumul excesiv. Însă populația resimte direct efectele: pene de apă, presiune scăzută și rezerve care se epuizează rapid.

Presiune scăzută și raționalizare nocturnă

Compania Națională de Apă și Canalizare a Iranului a negat introducerea unei raționalizări oficiale. Totuși, a confirmat că presiunea apei este redusă noaptea în Teheran și poate ajunge la zero în anumite districte.

„Apa s-a oprit la 10 seara și a revenit abia la 6 dimineața. Am spălat copiii și vasele cu apă îmbuteliată”, povestește Mahnaz, o locatară din estul Teheranului.

Președintele a avertizat și în iulie asupra consumului excesiv. El a precizat că 70% dintre locuitorii capitalei depășesc norma de 130 litri pe zi.

Rezervele din Teheran, la jumătate din capacitate

Teheranul depinde de cinci baraje majore, însă nivelul apei a scăzut cu 43% față de anul trecut. Barajul Amir Kabir a ajuns la doar 8% din capacitate, potrivit lui Behzad Parsa, șeful Companiei Regionale de Apă Teheran.

În total, rezervoarele capitalei pot stoca acum doar 250 milioane metri cubi, față de aproape 500 milioane anterior. Aceasta reprezintă o scădere de aproape jumătate, ceea ce ar putea însemna epuizarea completă a rezervelor în două săptămâni.

Situația este similară în toată țara: 19 baraje importante, adică 10% din totalul Iranului, sunt practic secate. În orașul sfânt Mashhad, al doilea ca mărime din țară, rezervele de apă au coborât sub 3%.

„Presiunea e atât de mică încât nu avem deloc apă ziua. Am instalat rezervoare, dar cât vom mai putea continua așa?”, spune Reza, 53 de ani. El este proprietar al unei spălătorii de covoare din Mashhad.

Schimbările climatice agravează criza

Criza survine după temperaturi record și pene repetate de curent. În acele momente, guvernul a fost nevoit să declare zile libere de urgență pentru a economisi apă și energie, temperaturile depășind 50°C în unele regiuni.

Autoritățile recunosc că schimbările climatice agravează problema, accelerând evaporarea și pierderea apelor subterane.

Unele publicații iraniene critică însă guvernul pentru numiri politice și lipsa de competență în administrarea mediului. În același timp, lideri religioși reamintesc tradițiile de rugăciune pentru ploaie, considerate o soluție spirituală pentru criză.

„În trecut, oamenii mergeau în deșert să se roage pentru ploaie. Poate n-ar trebui să uităm acea tradiție”, a spus Mehdi Chamran, președintele Consiliului Municipal din Teheran.

Măsuri temporare și nemulțumire publică

Autoritățile încearcă soluții temporare, precum reducerea presiunii apei și transferul de rezerve din alte regiuni. Cu toate acestea, experții avertizează că aceste măsuri sunt doar paliative.

„Prea puțin, prea târziu. Promit mult, dar nu vedem acțiuni reale”, a spus un profesor universitar din Isfahan, sub protecția anonimatului.