Autor: Cătălin Blaga
Vrei să-ți faci ziua – și viața – mai frumoasă, mai liniștită, mai împăcată? Ia-o încet, la pas. O casă n-o construiești demolând alte case; o construiești etapă cu etapă, de la săpat fundația (nu de la acoperiș). Așa și cu viața: în fiecare zi câte puțin. Nici n-o să-ți dai seama când ajungi acolo unde vrei.
Stresul e în capul tău. Dar rădăcina lui e în lumea exterioară. Contează ce faci tu cu el
„Stresul ucide”. De câte ori n-am auzit vorba asta? Că te omoară, că te îmbolnăvește, că somatizezi, că dai în ulcer și îmbătrânești mai repede. Stresul, acest dușman omniprezent și perfid, de care poți să scapi doar dacă te refugiezi în vârf de munte… sau în pahare. Multe.
Dar… de ce să scapi de stres?
„Hă hă, da, că n-am altă treabă decât să mă las ros de stres și consum de nervi!”
Dacă vrei să te „lași ros de stres”, poți. Dar (și să nu mai pui la nimeni, șșșș!…) stresul îți poate fi prieten, nu dușman.
Niște psihologi inventivi au luat, acum ceva ani, o serie de studenți care suferea de anxietate de examen. Oricât ar fi învățat (și depuneau eforturi, nu glumă) picau sesiune după sesiune. O parte chiar se gândeau să abandoneze studiile. Doar gândul la examene îi făcea să tremure, gurile li se uscau, pulsul și tensiunea le creșteau, în stomac le apăreau proverbialii bolovani, ce mai, tot tacâmul. Iar mintea li se golea de orice cunoștință acumulată.
Psihologii i-au luat pe studenți și i-au „școlit” cu privire la stres.
Le-au arătat mecanismul stresului, i-au învățat ce se întâmplă în organism și care era rolul inițial al acestui mecanism: să ajute organismul să lupte cu pericolul și să îl învingă.
Pas cu pas, studenții ai învățat să își recunoască primele semne ale apariției stresului, să nu îl mai asocieze în minte cu blocajul mental, să privească altfel fiecare manifestare corporală (adică: puls crescut = aflux de sânge oxigenat și hrănitor la organele cele mai importante; respirație accelerată = oxigenare a mușchilor; bolovan în stomac = energie deviată de la digestie, un proces inutil în acele momente, la creier și la mușchi. Etc). Și au fost învățați să privească manifestarea mentală și corporală a stresului ca o pregătire a corpului și creierului pentru maxim de eficiență – așa cum știe creierul nostru, inadaptat cum e la lumea tehnologică de azi – astfel încât rezervele să fie mobilizate întru victorie. Stresul, ca prieten, nu ca dușman.
Și știți ceva? Psihologii au avut succes. Studenții care au trecut prin „școala anti-stres:” au început să treacă de examene cu bine. Și fiecare succes le întărea convingerea că stresul e un ajutor. Au trecut anul, au renunțat la ideea de a abandona studiile. Au terminat facultatea cu succes.
Și noi putem face la fel. Nu e o chestiune de „alții”, e o chestiune de „noi”.
Pe Cătălin Blaga îl gasiți aici: https://www.linkedin.com/in/catalin-octavian-blaga-4666112a/
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
