Autor: Doru Dima
Șomajul oficial – doar o parte din poveste
Conform datelor ANOFM, la sfârșitul lunii iulie 2025, România avea 254.464 de șomeri înregistrați, ceea ce corespunde unei rate a șomajului de 3,19%. În iunie, cifra fusese chiar mai mică – 252.146 de persoane și 3,16%. Dacă privim doar aceste statistici, România pare un „campion” european la stabilitatea pieței muncii.
Dar șomajul „înregistrat” nu înseamnă șomaj „real”. El reflectă doar persoanele înscrise la agențiile teritoriale. Mulți oameni fără loc de muncă renunță să se mai înregistreze, iar munca informală rămâne un refugiu. Rezultatul: cifrele reale ale celor inactivi sau excluși de pe piața muncii sunt semnificativ mai mari decât indică rapoartele oficiale.
Tinerii sub 25 de ani – campionii vulnerabilității
Cea mai dramatică situație este la categoria 15–24 de ani. Potrivit Eurostat, în decembrie 2024, rata șomajului în această grupă a fost de 26,3% – adică unul din patru tineri activi nu avea loc de muncă.
Aceasta este una dintre cele mai mari rate din Uniunea Europeană. În spatele procentului se află probleme structurale: lipsa legăturii între educație și piața muncii, oferte reduse de ucenicie și stagii plătite, lipsa mobilității și a sprijinului logistic (chirie, transport).
Generația NEET – tinerii care dispar din statistici
Șomajul tinerilor este doar vârful aisbergului. Fenomenul NEET (Not in Employment, Education or Training) arată dimensiunea reală a pierderii de capital uman:
- În 2023, România a avut cea mai mare rată NEET din UE: 19,3% dintre tinerii 15–29 ani nu erau nici în muncă, nici în educație.
- În cazul tinerelor femei, procentul a urcat spre 25%. Cauzele: lipsa infrastructurii de îngrijire a copiilor, bariere culturale, discriminare pe piața muncii.
- Situația este critică la nivel educațional: pentru tinerii cu nivel scăzut de pregătire, rata NEET a fost de 34,4% în 2024 (Eurostat).
Asta înseamnă câteva sute de mii de tineri „invizibili” pentru sistem – nici nu muncesc, nici nu învață, nici nu sunt înregistrați ca șomeri. Ei nu apar în rapoartele ANOFM, dar costurile sociale și economice pe termen lung sunt uriașe.
Adulții între 25–39 ani – presiunea tranziției
La adulții tineri (25–39 de ani), rata șomajului este mai scăzută, dar presiunea este diferită. Aceștia se află în plin proces de construire a unei cariere, întemeiere a familiilor și asumare a responsabilităților financiare.
Șomajul, chiar dacă procentual mai mic decât la tineri, are efecte dramatice la nivel individual: pierderea stabilității financiare, emigrarea forțată, abandonul planurilor familiale.
Nevoile acestei generații sunt clare: recalificare rapidă, programe de upskilling digital, sprijin pentru echilibrul muncă–viață.
Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.
Adulții de vârstă medie (40–49 de ani) – invizibilii din rapoarte
În evidențele ANOFM, cea mai numeroasă categorie de șomeri este reprezentată de persoanele între 40 și 49 de ani. În iulie 2025, peste 63.000 de persoane din această categorie erau fără loc de muncă.
Această generație se confruntă cu o dublă problemă:
- Discriminarea de vârstă pe piața muncii, unde angajatorii preferă tineri „flexibili”.
- Deficitul de competențe digitale, care face dificilă reinserția în sectoarele moderne ale economiei.
Deși au experiență, mulți rămân blocați în șomaj de lungă durată.
Seniorii (peste 55 de ani) – între marginalizare și supraviețuire
Cei peste 55 de ani sunt a doua cea mai afectată categorie, cu aproape 62.000 de șomeri în iulie 2025. În cazul lor, reinserția profesională este și mai dificilă. Mulți se apropie de pensionare, dar nu îndeplinesc condițiile legale sau nu au resurse pentru a se retrage din activitate.
Pentru această categorie, politicile publice lipsesc aproape complet: nu există suficiente programe de muncă flexibilă, iar discriminarea legată de vârstă este adânc înrădăcinată.
Structura educațională a șomerilor – decalaje dramatice
Datele ANOFM arată că o treime dintre șomerii înregistrați au doar studii primare sau deloc, iar alți 34% au terminat doar gimnaziul.
La polul opus, doar 4,5% dintre șomeri au studii universitare. Acest decalaj educațional confirmă că lipsa competențelor de bază este unul dintre principalii predictori ai excluziunii de pe piața muncii.
Costurile sociale și economice
- Pentru tineri: risc de „blocaj” pe termen lung, pierderea șansei de a acumula experiență.
- Pentru adulți: sărăcie, migrație, destabilizarea familiilor.
- Pentru seniori: marginalizare și dependență de ajutoare sociale.
- Pentru stat: scăderea productivității, presiune pe sistemul de pensii, creșterea inegalităților sociale.
Ce soluții există?
- Pentru tineri:
- stagii și ucenicii plătite, conectate cu piața muncii;
- programe de orientare și mentorat;
- sprijin logistic (transport, locuințe).
- Pentru NEETs:
- programe dedicate de reintegrare, cu accent pe educație remedială și calificări rapide;
- politici active de incluziune socială;
- parteneriate stat–privat pentru „recuperarea” generației pierdute.
- Pentru adulți:
- acces la recalificare digitală;
- sprijin pentru tranziții profesionale;
- măsuri anti-discriminare.
- Pentru seniori:
- locuri de muncă part-time sau flexibile;
- programe de mentorat intergenerațional;
- facilități fiscale pentru angajatorii care păstrează angajați peste 55 ani.
Concluzie
România nu poate fi liniștită cu un șomaj oficial de 3%. În realitate, dincolo de statistici, se ascund:
- o rată a șomajului la tineri de peste 26%,
- o rată NEET de 19,3%, cea mai mare din Uniunea Europeană,
- zeci de mii de adulți și seniori excluși de pe piața muncii, în special cei cu educație scăzută.
Aceasta nu este doar o problemă economică, ci una socială și strategică. Fără politici coerente și curajoase, România riscă să piardă tocmai resursa de care are cea mai mare nevoie: oamenii activi și competenți care pot construi viitorul.
