Autor: Doru Dima

Devenim martorii unui fenomen periculos: tinerii României, dar și ai Europei, își pierd treptat capacitatea de concentrare, memoria de lucru și gândirea critică. Nu vorbim despre o boală rară, ci despre efectele directe ale utilizării greșite a inteligenței artificiale (IA).

Aplicații care rezolvă temele în câteva secunde, chatboți folosiți pentru „prieteni virtuali”, rețele sociale care captivează atenția până la epuizare – toate acestea modelează o generație care învață mai puțin să gândească singură și mai mult să apese pe „copy-paste”.

România, la coada Europei digitale

România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la competențe digitale (Zaharia & Popa, 2024). Această vulnerabilitate se traduce printr-o expunere crescută la manipulare algoritmică și dependență tehnologică.

În plus:

• Cazurile de abuz digital au crescut cu 30% între 2020 și 2023 (Grigorescu et al., 2025).
• Lipsa ghidajului pedagogic face ca elevii să folosească IA pentru a scăpa de efort, nu pentru a învăța (Vaș & Mureșan, 2020).
• Universitățile recunosc nevoia unei educații digitale etice, dar rămâne doar pe hârtie (Tabacu, 2025).

Rezultatul? Studenți care își scriu eseurile cu generatoare automate și adolescenți care își petrec ore întregi în lumi artificiale.

Efectele: gândire superficială și atenție fragmentată

Specialiștii atrag atenția:

• Aplicațiile de AI folosite excesiv duc la scăderea atenției și la multitasking dăunător (Durkee et al., 2012).
• Temele „rezolvate” de inteligența artificială reduc memoria de lucru și capacitatea de procesare mentală (Lescaie et al., 2024).
• Consumul pasiv de conținut digital erodează abilitatea de argumentare și analiză (Pirlog et al., 2024).

În paralel, datele europene sunt și ele îngrijorătoare: boala mintală a devenit a doua cauză de dizabilitate în rândul tinerilor din statele estice (Castelpietra et al., 2022).

Informează-te inteligent numai cu GPINews.live şi TVGPINews.  

Cum își sabotează tinerii propriul viitor

• Teme făcute cu IA → memorie și creativitate mai slabe.
• Chatboți pentru socializare → empatie redusă și relații superficiale.
• Rețele sociale algoritmice → atenție fragmentată, gândire critică redusă.
• Deepfake-uri și conținut fals → percepție distorsionată a realității.

Pe termen lung, nu vorbim doar despre școală, ci despre capacitatea unei întregi generații de a lua decizii informate, de a crea și de a inova.

Ce avem de făcut

România trebuie să decidă rapid: vrem tineri care gândesc sau tineri care copiază algoritmi?

Soluțiile sunt clare:

• Educație etică digitală obligatorie în licee și universități.
• Reguli stricte pentru folosirea IA în educație – interzicerea aplicațiilor de copiat automat.
• Campanii publice de conștientizare privind riscurile dependenței digitale.
• Programe de gândire critică și dezbatere pentru a antrena discernământul.

Concluzie

Inteligența artificială poate fi o unealtă extraordinară, dar numai dacă este folosită cu responsabilitate. În lipsa educației digitale și a discernământului, riscăm să creștem o generație care nu mai gândește singură, ci lasă algoritmii să decidă în locul ei.

România se află într-un punct critic: dacă nu acționăm acum, vom plăti prețul unei generații pierdute în fața ecranelor.