Autor: Doru DIMA
În această seară, România trăiește poate cel mai intens moment din istoria sa democratică postdecembristă. Sunt doar 75 de minute până când vom afla ce cale alege această națiune. Nu e doar o alegere între doi oameni. E o alegere între două direcții. Între teamă și speranță. Între închidere și deschidere. Între un trecut care refuză să moară și un viitor care așteaptă să se nască.
Astăzi, peste 11 milioane de români au ieșit din case. Au înfruntat ploaia, căldura, cozi, oboseala, resemnarea. Și-au dus copiii de mână, și-au sunat părinții, au stat la rând în diaspora ore întregi – nu doar ca să voteze un nume, ci ca să își recupereze vocea. Pentru că, în ciuda cinismului care a mușcat adânc din sufletul societății, românii au ales să mai creadă o dată că votul lor contează.
Este poate pentru prima dată când întreaga țară, ruptă între orașe și sate, între generații, între est și vest, între România dinăuntru și cea de afară, stă în aceeași emoție. Cu inima strânsă. Cu întrebarea pe buze: „Oare încotro?”
Nu știm încă dacă România va alege calea speranței liniștite sau a strigătului furios. Nu știm dacă va miza pe construcție sau pe demolare, pe alianță sau pe izolare. Dar știm un lucru sigur: România a ales să iasă din apatie.
Cei 11 milioane nu sunt o simplă cifră de participare. Sunt 11 milioane de povești. De oameni care vor să trăiască demn. Să fie ascultați. Să nu le mai fie rușine că sunt români. Unii au votat cu inima, alții cu frica. Unii cu speranță, alții cu disperare. Dar toți au votat cu un gând: să fie mai bine.
Ce fel de „mai bine” va urma, depinde de votul nostru colectiv – dar și de maturitatea celor care vor câștiga. Pentru că în 75 de minute nu vom afla doar un nume, ci și dacă România poate merge înainte fără să se rupă în două. Dacă mai avem puterea să construim împreună, nu doar să ne învingem unii pe alții.
România nu este o abstracțiune. România suntem noi, toți. Cei care stăm în această seară cu ochii pe ecran, cu inima bătând mai repede. Cei care au votat. Cei care au refuzat să mai tacă.
Acum 75 de minute, România a fost doar o țară. Peste 75 de minute, va fi o decizie. Un drum. O șansă.
Să o facem să conteze. Mergi la VOT.
