Săptămâna Mare începe cu Deniile – privegheri unice în cultul ortodox, în centrul cărora se află suferințele și iubirea mântuitoare ale lui Hristos
În acest an, Săptămâna Mare a Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos începe duminică, 13 aprilie, cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim. Este cunoscut și ca Duminica Floriilor. Săptămâna Mare începe cu Deniile, marcând astfel cea mai intensă și profundă perioadă spirituală din calendarul ortodox. Cele șapte zile de post, rugăciune și reflecție pregătesc credincioșii pentru Învierea Domnului.
Caracterul liturgic aparte al acestei săptămâni este dat de slujbele speciale numite Denii. Acestea transformă seara într-un timp de veghe și lumină duhovnicească. Termenul „denie” provine din slavonescul vdenie, însemnând priveghere. Aceasta desemnează utrenia (slujba de dimineață) oficiată seara, anticipând ziua următoare prin rugăciune și cântare.
Deniile Săptămânii Mari încep duminică seara, cu Denia de luni. Ele se încheie în seara din Vinerea Mare, odată cu Denia Sâmbetei celei Mari, în care se cântă Prohodul Domnului. Aceste slujbe oferă credincioșilor nu doar o rememorare a momentelor dramatice din ultima săptămână a vieții pământești a Mântuitorului. Ele facilitează și un parcurs interior de pocăință și înnoire sufletească.
Săptămâna Patimilor este supranumită și Săptămâna Mare. Nu doar pentru durata sa, ci mai ales pentru evenimentele de o covârșitoare însemnătate: patimile, răstignirea și moartea Fiului lui Dumnezeu, pentru mântuirea neamului omenesc. „Dacă acestea nu s-ar fi săvârșit, lumea ar fi pierit, precum Sodoma și Gomora,” spunea Sfântul Ioan de Kronstadt.
Contraste puternice între păcat și pocăință
Fiecare Denie scoate în evidență momente și personaje-cheie din Evanghelii, oferind în același timp pilde vii despre păcat, pocăință și puterea iertării. Iuda Iscarioteanul, simbol al trădării și iubirii de arginți, este pus în antiteză cu femeia păcătoasă. Aceasta, cu generozitate și iubire, unge capul lui Hristos cu mir de mare preț.
Frica lui Petru, care se leapădă de Hristos în fața unei slujnice, este contrastată cu rugăciunea tâlharului de pe cruce. Acesta, printr-un singur strigăt sincer – „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta!” – primește făgăduința raiului.
Fiecare zi are o învățătură
- Duminică seara, la Denia de luni, se citește Evanghelia cu smochinul neroditor, simbol al sufletului lipsit de fapte bune.
- Luni, se citește despre sfârșitul lumii și despre necesitatea unei pregătiri continue în așteptarea Judecății.
- Marți, Evanghelia avertizează: „Puțină vreme mai este Lumina cu voi…”.
- Miercuri, sunt aduse în față gesturile femeii care a uns capul lui Hristos și trădarea lui Iuda.
- Joia Mare este marcată de citirea celor 12 Evanghelii, relatând în detaliu patimile și moartea Domnului.
- Vinerea Mare aduce Prohodul și procesiunea cu Sfântul Epitaf, în care se retrăiește simbolic coborârea în mormânt a Mântuitorului.
Sâmbăta Mare – durerea se unește cu biruința
În Sâmbăta Mare, Biserica cântă despre șederea lui Hristos în mormânt cu trupul. De asemenea, cântă despre coborârea Sa în iad cu sufletul, pentru a elibera sufletele celor drepți. Este momentul în care durerea se împletește cu bucuria. Moartea este înfrântă, iar Învierea se pregătește cu putere cerească.
Astfel, prin Denii și slujbele bogate ale Săptămânii Mari, credincioșii sunt chemați nu doar să asiste la Patimile Domnului. Ei sunt chemați să le trăiască lăuntric, să se curețe de păcat și să pășească în lumina Învierii cu sufletul înnoit.
