AUTOR: DORU DIMA
Într-o perioadă de incertitudine sistemică, în care încrederea în școala românească este din ce în ce mai fragilă, ministrul Educației, Daniel David, aduce o serie de propuneri care par să indice o schimbare de paradigmă. În locul unor ajustări de fațadă, avem de-a face cu intenții de restructurare profundă. Aceste restructurări privesc nu doar conținutul învățării, ci și mecanismele de evaluare, formare și carieră a cadrelor didactice. Ele includ și structura instituțională, precum și raportarea la părinți și comunitate. Mai jos, analizăm în detaliu principalele direcții anunțate în ultimele șase luni.
1. Evaluarea Națională – de la barieră la oglindă a învățării
Ministrul propune transformarea Evaluării Naționale de la finalul clasei a VIII-a într-un examen multidisciplinar. Acesta să nu mai fie concentrat doar pe limba română și matematică. Ideea centrală este că un test care măsoară doar două competențe riscă să inducă o viziune reducționistă asupra educației. Aceasta vine în detrimentul unui profil complet al elevului. Astfel, prin includerea mai multor materii – precum științele, istoria, geografia sau chiar competențele socio-emoționale – se urmărește o evaluare mai echilibrată și mai reprezentativă.
Pe termen lung, ministrul a indicat că și acest examen ar trebui să aibă un rol informativ și orientativ, nu de selecție. Accesul la liceu s-ar putea baza pe un portofoliu educațional, în care evoluția elevului este documentată pe parcurs. Aceasta ar reduce presiunea pe un moment unic și adesea nejust reprezentativ.
2. Profesionalizarea carierei didactice – de la vocație la profesie reglementată
Una dintre cele mai radicale și necesare măsuri vizează reformarea modului în care cineva devine profesor. Daniel David dorește înlocuirea actualului sistem de titularizare, văzut ca ineficient și birocratic, cu un examen național de licențiere pentru cariera didactică. Doar cei care trec acest examen ar fi eligibili pentru posturi, ceea ce ridică semnificativ ștacheta intrării în sistem.
După obținerea licenței, profesorii ar urma să concureze pentru posturi scoase de școli sau centre zonale. Aceasta introduce o doză de competitivitate controlată și adaptabilă nevoilor locale. Mai mult, titularii nu ar mai fi protejați automat: ei ar fi evaluați o dată la cinci ani, pe baza feedbackului de la colegi, directori și elevi. Acest lucru asigură menținerea standardelor minime.
Există o propunere pe linkedin referitor la felul cum ar putea fi evaluați profesorii:
Doru Dima:
3. Restructurarea inspectoratelor – spre o administrație educațională cu dublă responsabilitate
Un alt front de reformă major vizează inspectoratele școlare. Acestea sunt considerate de mulți o verigă opacă și excesiv de birocratică. Ministrul propune reducerea conducerii acestor instituții la două posturi – inspector general și un singur adjunct. Ambele ar fi numite politic, pentru a garanta alinierea cu politicile guvernamentale. În schimb, restul personalului ar trebui să fie recrutat prin concursuri transparente, în baza competențelor profesionale.
Această structură propune un echilibru între responsabilitatea politică (pentru direcția de ansamblu) și meritocrație (pentru execuție și control). Este o încercare clară de a delimita influențele politice de profesionalismul administrativ. Confuzia dintre cele două a afectat grav performanța.
4. Educația pentru sănătate – un cadru integrat, fără ideologizare
Într-un context tensionat, în care introducerea educației sexuale a generat dezbateri ideologice, Daniel David propune o soluție de compromis rațional. Aceasta implică înlocuirea sintagmei cu „educație pentru sănătate”. Aceasta să includă și noțiuni despre sănătatea sexuală, dar integrate într-un cadru mai larg care cuprinde igiena, nutriția, sănătatea mintală și prevenția adicțiilor.
Ministrul susține că, în acest mod, se poate oferi o educație comprehensivă, bazată pe dovezi științifice. Aceasta se face fără a alimenta suspiciuni ideologice sau rezistență din partea părinților și altor actori tradiționali. Materia ar putea fi integrată în trunchiul unor discipline existente, cum ar fi biologia, sau livrată modular.
5. Deschiderea spre homeschooling – un model alternativ cu condiționări stricte
Pentru prima dată în mod oficial, se discută despre reglementarea educației la domiciliu în România. Ministrul Daniel David nu propune legalizarea generalizată a homeschoolingului, ci deschiderea acestei opțiuni în cazuri de excepție. Acestea includ cazul în care copilul are nevoi speciale, traume sau contexte familiale particulare.
Accesul la acest model ar fi condiționat de un plan educațional avizat, evaluări periodice. Acestea includ atât academice, cât și psiho-emoționale, și garanții privind reintegrarea în sistem, dacă se constată disfuncții. Această poziție nu încurajează scoaterea elevului din sistemul formal. Totuși, recunoaște că, uneori, realitatea impune flexibilitate și soluții personalizate.
6. Un mandat condiționat de reformă – refuzul compromisurilor politice
Daniel David și-a exprimat public disponibilitatea de a-și continua mandatul doar în condițiile în care guvernul viitor se angajează ferm în direcția unei reforme autentice. Acest gest este rar întâlnit în politica românească și transmite un semnal puternic: nu va gira măsuri de fațadă și nici nu va tolera stagnarea în numele stabilității.
Practic, ministrul propune un pact de integritate profesională. Dacă sistemul politic nu e pregătit pentru schimbări reale, atunci nu are rost să existe complicitate pasivă la eșec.
Concluzie: între viziune și realitate
Reformele propuse de Daniel David constituie, fără îndoială, cel mai coerent și ambițios plan de transformare educațională din ultimii ani. Ele ating toate palierele sistemului – evaluare, formare, carieră, structură administrativă, curriculum. Acestea pornesc de la o logică modernă bazată pe date, respect pentru profesioniști și interesul superior al elevului.
Dar succesul acestor măsuri depinde de voința politică, de susținerea publică. Mai ales de capacitatea instituțională de a le implementa. Dacă nu vor fi însoțite de investiții, digitalizare, formare continuă și decontaminare de interese parazitare, atunci și această viziune riscă să devină o promisiune neîmplinită.
Totuși, simplul fapt că asemenea teme sunt astăzi pe agenda publică, formulate cu claritate și curaj, este un început promițător.
