WASHINGTON (Reuters) – Președintele american Donald Trump l-a luat prin surprindere pe premierul israelian Benjamin Netanyahu luna trecută. El a decis atunci să deschidă imediat negocieri cu Iranul. Acum, succesul acestor discuții depinde de obținerea unor concesii-cheie care ar preveni dezvoltarea unei bombe nucleare de către Republica Islamică, au declarat opt surse pentru Reuters.
Negocierile SUA-Iran: o lovitură neașteptată pentru Israel
Trecerea bruscă la negocieri cu Iranul în luna aprilie a fost un șoc pentru Netanyahu. Acesta se afla la Washington pentru a obține sprijinul lui Trump în vederea unor posibile atacuri asupra instalațiilor nucleare iraniene. Cu mai puțin de 24 de ore înainte de o conferință comună la Casa Albă, a aflat că negocierile cu Iranul urmau să înceapă în câteva zile, potrivit a patru surse familiare cu situația.
Iranul, în alertă maximă
Conducerea iraniană rămâne profund îngrijorată că Israelul ar putea lansa un atac – fie că se încheie sau nu un acord, a spus un oficial iranian din domeniul securității.
Discuții intense și concesii în joc
În doar trei săptămâni, SUA și Iran au desfășurat trei runde de discuții menite să împiedice Teheranul să construiască o armă nucleară. Aceste discuții au avut loc în schimbul ridicării sancțiunilor. O a patra rundă este așteptată curând la Roma.
Pentru acest material, Reuters a discutat cu oficiali și diplomați din toate taberele implicate, care au dezvăluit detalii neraportate anterior. Toți au cerut anonimatul, având în vedere caracterul sensibil al discuțiilor în desfășurare.
Un nou acord, bazat pe JCPOA
Un cadru inițial aflat în discuție păstrează esența Acordului nuclear din 2015 (Planul Comun de Acțiune Cuprinzător – JCPOA), anulat de Trump în 2018. Noul acord ar putea avea o durată extinsă la 25 de ani, reguli de verificare mai stricte și clauze de expirare („sunset clauses”) extinse.
Iranul ar urma să limiteze mărimea stocurilor de uraniu și tipurile de centrifuge folosite. În plus, ar trebui să dilueze, exporte sau sigileze uraniul îmbogățit la 60% sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), în schimbul unor relaxări substanțiale ale sancțiunilor.
Lipsa de comentarii oficiale
Departamentul de Stat al SUA, Ministerul de Externe al Iranului și biroul lui Netanyahu nu au răspuns solicitărilor Reuters pentru comentarii.
Ce spun experții: Acordul trebuie să meargă mai departe
Dennis Ross, fost negociator sub mai mulți președinți americani, a afirmat că orice nou acord trebuie să impună o reducere structurală permanentă a capacității nucleare a Iranului. Aceasta va asigura că dezvoltarea unei arme nu mai este practică.
„Orice mai puțin decât atât ar lăsa amenințarea neschimbată”, a spus el.
Linii roșii în negocieri
Una dintre cele mai mari provocări este legată de capacitatea Iranului de a îmbogăți uraniu. SUA și Israel cer oprirea completă a acestei practici. Aceasta ar însemna ca Iranul să importe uraniul necesar centralei de la Bushehr.
Netanyahu cere „zero îmbogățire” și un acord similar celui cu Libia, care să ducă la dezmembrarea completă a infrastructurii nucleare iraniene.
Iranul, în schimb, susține că dreptul său la îmbogățire nu este negociabil. Totuși, dimensiunea stocurilor, exportul acestora și numărul centrifugelor sunt subiecte de discuție, au spus trei oficiali iranieni.
Propuneri concrete pe masa negocierilor
Iranul ar fi dispus să plafoneze îmbogățirea la 3,67%, așa cum prevede JCPOA. De asemenea, ar putea permite AIEA acces extins la facilitățile nucleare.
Nu se dorește desființarea totală a infrastructurii nucleare, ci stabilirea unor constrângeri permanente care să prevină orice escaladare, potrivit surselor.
Un compromis posibil ar fi ca Iranul să păstreze un nivel minim de îmbogățire, folosind 5.000 de centrifuge. Apoi, Iranul ar trebui să importe uraniul îmbogățit necesar – posibil din Rusia.
Garanții împotriva unui nou abandon al acordului
Iranul cere garanții ferme că Trump nu va renunța din nou la un eventual acord. Liderul suprem, Ayatollahul Khamenei, a stabilit ca linie roșie reducerea stocurilor de uraniu sub nivelul stabilit în 2015.
Infrastructură nucleară avansată
Iranul utilizează aproximativ 15.000 de centrifuge – mult peste cele 6.000 permise de JCPOA – și dispune de echipamente mult mai avansate decât cele aprobate inițial.
O sursă apropiată regimului de la Teheran a precizat că se discută despre păstrarea unei părți din uraniul îmbogățit – în formă diluată – în țară. Restul ar putea fi exportat, posibil în Rusia. Iranul a sugerat chiar că ar putea vinde uraniu îmbogățit Statelor Unite.
Problema rachetelor balistice
Un alt punct sensibil este capacitatea Iranului de a fabrica rachete balistice. SUA și Israel cer oprirea completă a producției, în timp ce Teheranul susține că este un drept suveran de apărare.
Iranul a transmis anterior că nu va merge dincolo de angajamentele din 2015. Cu toate acestea, ar putea evita construirea de rachete capabile să transporte focoase nucleare. Acest gest ar reprezenta un „gest de bunăvoință”.
Dilema pentru Trump
Fostul negociator Ross subliniază contradicția: Trump a abandonat JCPOA pentru că era prea slab. Acum riscă să accepte un acord care nu este cu mult diferit. Un astfel de acord ar trebui, în opinia lui, să reducă numărul centrifugelor la 1.000, să exporte toate stocurile de uraniu îmbogățit și să impună inspecții dure, cu sancțiuni clare.
Risc de atac militar
Analistul Alex Vatanka compară situația actuală cu decizia lui Khomeini din 1988 de a accepta încetarea focului cu Irakul. Această decizie a fost descrisă de liderul iranian drept „paharul amar al otrăvii”.
„Este vorba despre supraviețuire, nu despre capitulare”, a spus Vatanka.
Diplomații spun că Netanyahu consideră că are o oportunitate rară. Campaniile militare din anul precedent au afectat grav apărarea antiaeriană a Iranului și au distrus o mare parte din arsenalul Hezbollah.
„Aceasta este o fereastră istorică pentru Israel de a lovi instalațiile nucleare ale Iranului”, a declarat un oficial din Orientul Mijlociu. Statele Unite se opun unei astfel de acțiuni, în special din cauza sensibilităților statelor din Golf, cu care întrețin relații strategice și economice strânse.
Totuși, SUA ar putea oferi sprijin indirect, chiar dacă nu se implică direct.
SUA își consolidează prezența militară în regiune
Pentagonul a desfășurat șase bombardiere B-2 pe insula Diego Garcia din Oceanul Indian – locație folosită anterior pentru operațiuni în Orientul Mijlociu. De asemenea, două portavioane americane se află în zonă, iar sisteme de apărare aeriană au fost relocate din Asia.
Alan Eyre, fost diplomat american și expert în Orientul Mijlociu, avertizează că un atac ar putea întârzia programul Iranului, dar nu-l va opri definitiv. El subliniază: „Nu poți bombarda cunoașterea. Iranul a stăpânit deja procesul de îmbogățire a uraniului.”
